Aproape o treime din europeni votează acum cu partide populiste sau extremiste, potrivit unui nou studiu citat de The Guardian. Politicile anti-sistem se bucură de un sprijin tot mai mare în întreaga Europă, ceea ce ridică semne mari de întrebare pentru partidele care practică așa-zisa politică „mainstream”.

O analiză realizată de peste 100 de politologi din 31 de țări au descoperit că la alegerile naționale de anul trecut 32% dintre alegătorii europeni au votat pentru partidele anti-sistem, în comparație cu doar 20% la începutul anilor 2000 și 12% în anii '90.

În urma studiului condus de Matthijs Rooduijn, politolog de la Universitatea din Amsterdam, s-a descoperit și că jumătate dintre alegătorii anti-sistem au votat cu partide de extremă dreapta – aceștia fac parte din grupul care se extinde cel mai rapid.

„Există fluctuații, dar trendul de bază este că cifrele continuă să crească”, a spus Rooduijn. „Partidele mainstream pierd voturi; partidele anti-sistem câștigă voturi. Contează, pentru că multe cercetări arată acum că atunci când populiștii ajung la putere sau influențează puterea, calitatea democrației liberale scade.”

Proiectul PopuList a fost lansat acum cinci ani în parteneriat cu The Guardian. Anul acesta, a identificat 234 de partide anti-sistem în Europa, inclusiv 165 de partide populiste (cele mai multe dintre ele de extremă dreapta sau extremă stânga). Numărul partidelor de extremă dreapta identificate este aproape dublu față de cel al partidelor de extremă stânga (112 – 61).

În combinație cu o ideologie de bază de dreapta sau de stânga, populismul împarte societatea în două grupuri opuse și omogene – grupul „persoanelor pure” contra „elitei corupte” – și susține că toate politicile ar trebui să reprezinte o expresie a „dorinței poporului”.

Criticii spun că populiștii, atunci când ajung la putere, de cele mai multe ori distrug normele democratice, subminează justiția și media sau restricționează drepturile minorităților, uneori atât de profund încât consecințele guvernării lor se simt mult după ce și-au încheiat mandatul.

„Pentru populiști, tot ceea ce stă între 'dorința poporului' și procesul politic este rău”, a spus Rooduijn. „Asta include toate acele forme vitale de control și echilibru: presa liberă, justiția independentă, protejarea minorităților, care sunt o parte esențială a democrației liberale.”

Italia și, mai nou, regiunea nordică, în special Finlanda și Suedia, sunt zonele din Europa în care populiștii de dreapta au ajuns recent la putere, alăturându-se Ungariei lui Viktor Orban și Poloniei conduse de Partidul Lege și Justiție.

În plus, în Austria, Partidul Libertății (FPO) s-a distanțat confortabil în sondaje cu un an înainte de alegeri, în Germania, AfD a ajuns pe locul doi cu 22% din voturi, iar, în Franța, Marine Le Pen pare că va obține cele mai bune rezultate ale sale în cursa pentru președinție.

Cu toate că în Spania partidul Vox a pierdut peste o treime din locurile în parlament, partidele populiste și rebele ar putea decide cine va câștiga alegerile din Slovacia, Polonia și Olanda în următoarea perioadă. În Grecia, trei partide anti-imigraționiste de dreapta au câștigat mai multe locuri în parlament la alegerile din iunie.

„Partidele de extremă dreapta, în special, și-au mărit cu adevărat baza de alegători și construiesc coaliții de votanți cu îngrijorări foarte diferite”, a spus Daphne Halikiopoulou, un cercetător de politică comparată de la Universitatea din York și co-autor al PopuList.

„Problema lor cea mare a fost mereu imigrația. A rămas acolo, dar preocupările culturale le aduc acum doar o mică parte din electorat. Au mers mult mai departe de acei suporteri de bază, profitând de o întreagă gamă de îngrijorări ale alegătorilor... se diversifică.”

Pentru unii, subiectele cele mai importante erau carantinele și vaccinurile, precum și, din ce în ce mai mult, discuțiile privind războiul cultural: sexul / genul, istoria, simbolurile identității naționale, dar și criza climatică. Alții s-au legat de costul ridicat al traiului și de războiul din Ucraina.

Persoane care „niciodată nu au votat sau nu te-ai fi așteptat să voteze” cu partidele de extremă dreapta au început din ce în ce mai mult să caute alte opțiuni: „femei mai în vârstă, alegători de la oraș, clasa de mijloc educată – sutn dispuși să dea democrația la schimb pentru altceva, să spună: 'Știu că liderul acesta este autoritar, dar măcar el va aduce stabilitate economică'”, a explicat Halikiopoulou.

Andrea Pirro, un alt co-autor al studiului și politolog al Universității din Bologna, a spus că „mainstream-ul” - marile partide de centru-dreapta și centru-stânga – sunt parțial de vină. „A avut loc o detașare progresivă de la cerințele societății”.

„Percepția că aceste partide au devenit în esență organizații care caută doar să ajungă la putere, nu răspund îngrijorărilor poporului și, astfel, sunt blamate de multe ori pentru problemele” oamenilor, a spus Pirro. „Partidele anti-sistem se prezintă ca fiind răspunsul, iar alegătorii sunt din ce în ce mai dispuși să ofere alternativelor netestate o șansă.”

Odată cu succesul, vine și rivalitatea, punctează cercetătorii. Partidele anti-sistem și de extremă dreapta se dezbină și se multiplică: în alegerile de anul trecut din Franța, spre exemplu, polemistul Eric Zemmour a lansat un partid pentru alegătorii care cred că Le Pen nu este destul de agresivă.

Sprijinul de bază pentru partidele radicale nu a crescut prea mult, potrivit lui Cas Mudde, profesorul de relații internaționale de la Universitatea din Georgia, SUA, care a definit conceptul de populism.

„Ceea ce a crescut este grupul de alegători care îi tolerează [pe populiști]”, a spus Mudde. „Cei care nu ar vota cu Le Pen în prima rundă a alegerilor prezidențiale din Franța, dar o fac în a doua rundă. Acel grup a crescut cu adevărat.”

Unii analiști susțin că temerile că Europa „va cădea pradă extremei drepte” sunt exagerate și că partidele de centru sunt mai rezistente decât o arată sondajele și rezultatele alegerilor.

„Cele mai multe partide de extremă dreapta s-au mutat decisiv spre centru în privința politicilor economice și externe și a felului în care văd UE”, a spus Mujtaba Rahman de la Eurasia Group. „Deplasarea spre extrema dreaptă este puțin probabil să fie panaceul la care se așteaptă multe partide.”

Mudde este mai puțin sigur de asta: societatea s-a schimbat, centrul s-a radicalizat, iar toleranța pentru extrema dreaptă, atât în rândul publicului, cât și al elitei, a crescut. „O cotă a votului anti-sistem de 1 din 3 alegători ar putea fi doar vârful icebergului.”