Comparația este departe de a fi exactă, scrie Pjotr Sauer, corespondentul pe probleme ce țin de Rusia al publicației britanice. În 2022, Putin a trimis o armată masivă peste granițele Ucrainei într-o invazie neprovocată a unui stat democratic, o campanie care a dus rapid la pierderi grele. Până în prezent, Statele Unite și-au limitat în mare măsură implicarea la lovituri aeriene împotriva regimului autoritar al Iranului.

Cu toate acestea, ecourile sunt greu de ignorat.

În ambele războaie, obiectivele campaniei au fost formulate diferit în momente diferite, în timp ce justificarea legală, spun experții, este inexistentă.

Primele declarații ale SUA au prezentat atacurile ca o reacție la eforturile de a împiedica Iranul să dobândească arme nucleare. Oficialii au subliniat, de asemenea, degradarea capacităților balistice ale Iranului și slăbirea infrastructurii militare care susține rețeaua sa regională de organizații cointeresate (proxy). Dar obiectivele au devenit din ce în ce mai maximaliste.

Donald Trump a declarat că liderii Iranului ar trebui înlocuiți, ridicând în mod deschis perspectiva unei schimbări de regim, iar mai recent a cerut „capitularea necondiționată” a Teheranului.

În războiul Rusiei din Ucraina, Kremlinul și-a schimbat în mod repetat obiectivele declarate.

Când Putin a lansat invazia în februarie 2022, el a declarat că obiectivul era „demilitarizarea și denazificarea” Ucrainei – o formulare interpretată pe scară largă ca o presiune pentru schimbarea regimului de la Kiev. Pe măsură ce războiul se prelungea, Kremlinul a prezentat din ce în ce mai mult conflictul ca fiind unul privind protejarea vorbitorilor de limbă rusă din estul Ucrainei și asigurarea controlului asupra teritoriilor pe care Moscova le-a anexat ulterior.

Asemănările se regăsesc și în limbaj.

Ambele părți și-au prezentat acțiunile ca fiind defensive, invocând ceea ce experții consideră a fi, în cel mai bun caz, afirmații dubioase că acționau pentru a preveni o amenințare iminentă.

Săptămâna trecută, secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a declarat că SUA „nu au început acest război, dar sub președinția lui Trump, îl terminăm”.

Pe tot parcursul propriului război, Putin a folosit un limbaj surprinzător de similar. „Nu noi am început așa-numitul război din Ucraina”, a declarat el în februarie 2022. „Noi încercăm să-l terminăm”.

Niciunul dintre cei doi lideri nu se aștepta să fie atras într-un conflict prelungit. Putin părea să creadă că războiul pe scară largă din Ucraina va dura doar câteva săptămâni și că va putea repeta capturarea rapidă a Crimeei din 2014.

Trump, între timp, a intrat în confruntare încurajat de succesul aparent al operațiunii americane de la începutul acestui an, care l-a capturat pe președintele Venezuelei, Nicolás Maduro.

Este revelator faptul că unii oficiali americani și Kremlinul au evitat să descrie acțiunile lor ca acte de război, sugerând că se așteptau ca conflictul să fie de scurtă durată.

La patru ani de la invazie, Putin încă evită termenul „război”, insistând să numească invazia „operațiune militară specială” – limbaj impus în țară prin legi stricte de cenzură care au trimis criticii în închisoare.

Unii din Washington au fost, de asemenea, reticenți în a folosi acest cuvânt. Întrebat săptămâna trecută dacă acțiunile SUA echivalează cu un război, președintele Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, a răspuns: „Cred că este o operațiune limitată”.

Revista americană The New Yorker a reacționat rapid, postând o imagine a clasicului roman „Război și pace” al lui Tolstoi, în care cuvântul „război” a fost înlocuit cu „operațiune militară limitată”. În Rusia, aceleași glume au fost făcute acum patru ani.

Și apoi a fost reacția elitelor politice și a presei.

O mare parte a establishmentului rus, inițial îngrozit de invazia Ucrainei, a ajuns în cele din urmă să susțină războiul, argumentând că Putin ar trebui să termine ceea ce a început.

Unele personalități din mișcarea antirăzboi din Rusia, aflate în exil, au subliniat rapid paralelele în reacția la ultimul conflict, observând cum comentatorii americani care au criticat puternic invazia Rusiei se străduiau să mențină aceeași claritate atunci când propria lor țară a intrat în război.

„Odată ce președinții noștri iau decizia de a intra în război, chiar dacă nu sunt de acord cu decizia și procesul – cum este cazul războiului nostru actual cu Iranul – totuși vreau ca forțele noastre armate să câștige”, a scris Michael McFaul pe X, fostul ambasador al SUA la Moscova în timpul mandatului lui Barack Obama și un critic frecvent al lui Trump.

Întrebarea este acum dacă SUA pot evita capcanele în care a căzut Rusia în Ucraina – și dacă vor apărea și alte paralele.

Potrivit relatărilor mass-media, Trump a ridicat recent posibilitatea trimiterii de trupe de elită în Iran pentru a asigura stocurile de uraniu îmbogățit ale țării.

În primele zile ale invaziei Ucrainei, Rusia a desfășurat forțe aeriene de elită pentru a captura un aeroport cheie lângă Kiev, o operațiune riscantă care s-a soldat cu pierderi grele.

Comentând campania SUA-Israel, Danny Citrinowicz, membru non-rezident al Atlantic Council, a avertizat vineri că „atunci când obiectivele strategice devin prea ambițioase sau nerealiste, chiar și o campanie militară de succes poate aluneca treptat într-un război de uzură”.

„Pentru a evita acest rezultat, este esențial să se definească obiective clare și realiste – obiective care pot fi măsurate și care oferă un punct clar la care campania se poate încheia”, a adăugat el într-o postare pe X.

Vladimir Frolov, un diplomat rus pensionat, a răspuns sec: „Sună familiar”.