Duminica trecută, România a traversat dramatic un moment definitoriu al istoriei sale recente. Într-un context internațional fragilizat de războiul de lângă graniță, țara s-a confruntat direct cu spectrul extremismului politic. Victoria lui Nicușor Dan este o reafirmare a valorilor democratice și pro-europene în fața unei amenințări ce părea să devină tot mai puternică: ascensiunea nefastă a populismului extremist reprezentat de partidul AUR și liderul său, George Simion.
În ultimii ani, România a fost prinsă între multiple provocări majore. Economic, țara încă resimte ecourile pandemiei și consecințele războiului din Ucraina – inflația persistentă, creșterea costurilor vieții și incertitudinea investițională fiind doar câteva simptome vizibile. Aceste dificultăți au creat teren fertil pentru populism și radicalizare. În acest context dificil, partidul lui George Simion nu a făcut altceva decât să exploateze frustrările și nemulțumirile, împrumutând tehnici propagandistice direct din manualele dezinformării rusești.
Încă din primele zile de mandat parlamentar, pericolul reprezentat de AUR a fost evident pentru orice observator atent. Personal, am atras atenția constant asupra acestui risc – nu din rațiuni electorale, ci dintr-o obligație morală față de valorile democratice și memoria istorică. În octombrie 2021, am fost printre puținii care au denunțat public derapajele partidului AUR, depunând inclusiv plângeri penale și sesizări către autoritățile statului pentru banalizarea Holocaustului și promovarea unui discurs de ură cu accente neofasciste. Aceste acțiuni nu au fost primite cu aplauze; dimpotrivă, am fost ținta intimidărilor directe ale liderului AUR și ale susținătorilor săi radicalizați.
Pericolul extremismului nu este abstract și nici temporar. Faptul că George Simion a ajuns în turul doi al alegerilor prezidențiale arată că avertismentele mele nu au fost exagerate. Ne-am confruntat cu un partid care a folosit Parlamentul ca platformă de legitimare a urii și a intoleranței. Iar contextul geopolitic – în special războiul din Ucraina – a amplificat aceste tendințe radicale, creând un mediu instabil, ideal pentru discursuri populiste ce promit soluții simple la probleme complexe.
Dar duminică, România a rezistat acestui test dur al istoriei. Majoritatea tăcută a românilor a decis să spună „nu” extremismului și „da” democrației autentice. Este victoria României care lucrează și construiește, care caută soluții și dialog în locul confruntării sterile și a urii populiste. Însă lupta nu se termină aici. În fața noastră stau provocări majore: reconstrucția economică, gestionarea consecințelor războiului din Ucraina și, mai ales, reconcilierea unei societăți profund divizate.
În această nouă etapă, președintele ales are responsabilitatea de a uni o țară fracturată, de a promova reforme autentice și de a reface încrederea publică în instituțiile democratice. Trebuie să dovedim că România își poate apăra valorile europene chiar și în cele mai grele vremuri și că extremismul poate fi învins prin curaj civic și luciditate democratică.
Să nu uităm însă că pericolul nu dispare odată cu o alegere. Extremismul va continua să testeze rezistența societății românești. De aceea, este crucial ca cetățenii să rămână vigilenți, implicați și dedicați adevărului și valorilor democratice. Dar mai ales ca instituțiile care veghează la apărarea democrației să-și facă datoria, să identifice rețelele, grupurile, instrumentele, resursele, celulele și membrii sprijiniți sau sprijinite de Federația Rusă. Viitorul României depinde nu doar de liderii săi politici, ci și de curajul fiecărui cetățean în parte, de instituții puternice și de funcționari loiali României și curajoși.
Astăzi, România și-a reafirmat demnitatea. Mâine, ea trebuie să înceapă să construiască poduri peste diviziunile care încă o fragilizează.