Dramă de nedescris a unei mame care s-a trezit că statul i-a luat copilul peste noapte. O neînțelegere petrecută la cabinetul medicului de familie a trimis-o direct la pshiatrie, iar băiatul ei de 4 ani a ajuns în grija asistenților maternali. Femeia acuză angajații de la Protecția Copilului Sector 6 de comportament abuziv. Mai ales că a fost depărțită de copil după o evaluare rapidă, după ce medicul ei a reclamat că cel mic era agitat și că ea ar avea probleme emoționale. Este o situație tulburătoare care pune sub semnul întrebării modul în care funcționează sistemul de asistență socială de la noi. „Pacient în România” a mers pe firul poveștii și a verificat cât de bine are grijă acum statul de băiatul „furat” de lângă mamă.

Alina Păsărelu, mama copilului: Considerăm că nu este în plasament, este un act de abuz, de lipsire de libertate a acestui copil.

Complicata poveste a Alinei și a copilului ei a început pe 8 mai 2024. Femeia a mers la medicul de familie pentru a-şi lua concediu medical, iar ce s-a întâmplat acolo a determinat-o pe doctoriță să facă o sesizare la Protecţia Copilului Sector 6.

Alina Păsărelu, mama copilului: Așteptam la programare și copilul meu voia să se joace cu telefonul, eu nu am vrut să plângă pe motiv că vrea telefonul, și ea mi-a zis „nu-i da telefonul, închide-l”. Și am închis telefonul, și normal că acest copil a plâns că voia să se joace. A fost o situație în care copilul era deja plictisit. Copilul nu este agresiv, are 4 ani.

Medicul de familie a povestit episodul la protecția copilului, unde a spus că băiețelul și-a lovit mama când i-a fost luat telefonul. A reclamat și că femeia suferă de episoade depresive şi ar avea nevoie de consiliere psihologică. A fost suficient pentru ca statul să considere că băiețelul trebuie luat de lângă mamă.

Medicul de familie: A fost alta ideea, chiar le-am scris. Dacă e ceva, să retrag sesizarea, eu retrag, dar dați-i copilul înapoi, pentru că ea nu a fost o mamă rea... Dar nici să-l ia așa, dintr-o dată. Puteau să îl integreze, să ducă copilul la o grădiniță. A fost cel mai ușor să ia copilul, să o debarasăm, o declarăm nebună și aia e.

Procedura s-a derulat rapid. Chiar în ziua când a fost făcută sesizarea, mama şi copilul, însoțiți de un reprezentant DGASPC Sector 6 ajung la Spitalul Obregia pentru a fi evaluaţi. Este momentul în care Alina este despărţită de copilul ei. Medicii consideră că trebuie internată împotriva voinţei ei pentru că starea ei psihică este foarte gravă.

Alina Păsărelu, mama copilului: Mi-au luat copilul, mi l-au sustras. Am cerut în mod explicit să-mi dea voie să merg să-mi pup copilul, care se afla lângă cei de la DGASPC, mi s-a refuzat acest drept de a-l pupa și de a-i spune un cuvânt încurajator, să-i explic situația. Cei de la DGASPC au refuzat și i-au pus mâna la ochi.

Georgiana Pascu, manager de proiect CRJ: Este inuman atât pentru copil, cât și pentru mamă, total neadecvat și de natură să încalce drepturile copilului. Aparent nu a existat nicio pregătire a familiei, a copilului pentru această schimbare brutală. Nu poți să iei un copil în modul acesta de lângă mamă.

Copilul a fost evaluat şi el de medicii de la Obregia, care au constatat că este liniştit, cooperează și ştie să numere. Recomandările specialiștilor au fost ca băiatul să fie dus la un logoped, integrat în colectivitate, să-i fie limitată expunerea la ecrane, și familia să fie consiliată. Și totuși, copilul a fost luat de lângă mamă de către DGASPC pe motiv că este privat de educaţie, adică nu a fost dus la grădiniță.

Alina Păsărelu, mama copilului: Eu lucrez în administrația publică. Sunt jurist din 2012 în aceeași instituție. Am lucrat în Ministerul Transporturilor, Ministerul de Finanțe, și acum lucrez într-o instituție la nivel central. Nu pot să spun că acest copil a fost privat de educație având în vedere că știe să numere la vârsta de 4 ani, si m-am ocupat îndeaproape de el, avand studii didactice și pedagogice, fiind și învățătoare în Timișoara timp de 3 ani.

Alina a rămas internată la spitalul Obregia 3 săptămâni, în urma unei decizii în instanță care arăta că femeia poate fi un pericol pentru ea sau pentru alţii. Solicitarea a fost făcută de spital, iar femeia nu a fost audiată pentru că avocatul din oficiu a considerat că nu este nevoie. Mama spune că a aflat că nu mai are niciun drept asupra copilului său abia după externare.

Alina Păsărelu, mama copilului: În data de 31 mai eu am mers spre grădiniță pentru a-l înscrie pe copil și am aflat că instituția protecției copilului a preluat toate drepturile mele ca părinte. Am presupus că copilul va fi dus în familie, că cei de la DGASPC fac demersuri să identifice membrii familiei, presupuneam că-l țin o zi, două până identifică familia, nu am știut că va fi privat de familie din acel moment.

Copilul în vârstă de 4 ani a ajuns în plasament de urgență la un asistent maternal, într-un sat din județul Ialomița. Nici mama, nici familia ei nu au știut nimic. Când au aflat, au făcut solicitare la DGASPC să le fie dat copilul în grijă.

Bunicul copilului: Ei nici nu mi l-au arătat în 5 zile. Am cerut să-l vad. El deja era dat în plasamant la urgență.

Mătușa copilului: În momentul în care copilul a fost luat de la mamă, noi nu am fost anunțați de către DGASPC. Noi am aflat de copil în momentul în care mama a avut voie să ne sune și ne-a anunțat că este la DGASPC. Eu personal am sunat la DGASPC, am întrebat care este situația cu copilul, am spus foarte clar că are mătuță și are bunici, și că bunicii vor să-l ia ei acasă. Ni s-a spus că singura modalitate de a-l lua e să facem o cerere și să mearga cu cazier de la poliție. În ziua în care am aflat era sâmbăta, buncii au mers după cazier și au mers la București, au făcut cerere scrisă.

La cererea familiei, Protecția Copilului a răspuns că băiețelul a fost dat deja în plasament.

Am mers să vedem unde este copilul, şi dacă statul, prin asistentul maternal, într-adevăr se ocupă de el. L-am găsit la poarta casei, iar femeia, când a aflat cine suntem, a sunat imediat la DGASPC Sector 6.

Asistent maternal: Pot să merg în curte și să nu dau niciun detaliu? Da? Nu mi se dă voie să vorbesc.

Reporter: Acesta este satul din Ialomița unde copilul a fost dat în plasament. Un sat care se află la o distanță de 80 de km de București, iar casa, culmea, se află pe strada Veseliei.

Georgiana Pascu, manager de proiect CRJ: Faptul că l-au plasat la o distanță atât de mare, și din nou spunem într-un mediu rural unde acest copil pare că nu are acces la servicii de terapie, de consiliere, de dezvoltare adecvată, dar în primul rând este rupt complet de mamă și de familie, poate constitui o ingerință în protejarea dreptului la viață, de la viața de familie a acestui copil, dar și a mamei.

Aflăm de la asistentul maternal că băiețelul nu a fost deloc la grădiniță, dar că va merge din toamnă. Am discutat și cu asistentul social de la primărie pentru a afla dacă monitorizează copilul. Aflăm că nu, ba mai mult, noi suntem întrebați dacă băiețelul este bine.

Reporter: Ați fost acolo?Asistent social primarie: Nu, n-am fost. Știu că copilul e bine. Mergeți până acolo dacă vreți.Reporter: Am mers.Asistent social primarie: Ați mers, și? E bine?

Protecția Copilului Sector 6 refuză să spună dacă băiatul a fost dus la logoped, aşa cum au solicitat medicii.

DGASPC Sector 6: Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale. Pe baza acestui considerent, ne aflăm în imposibilitatea de a vă oferi informații din dosarul copilului. Starea de sănătate precară a mamei a impus adoptarea măsurii de plasament în regim de urgență. În prezent, instituția noastră face demersuri pentru reintegrarea copilului în familia extinsă.

Instanța de judecată urmează să analizeze toată această situație și să stabilească dacă băiețelul va rămâne la asistentul maternal, la mamă sau la bunici. Potrivit legislației, înainte de a separa copilul de mamă, DGASPC trebuia să elaboreze un plan de servicii care să corespundă nevoilor copilului și mamei.

Sursa - Legea drepturilor copilului: „Orice separare a copilului de părinţii săi, precum şi orice limitare a exerciţiului drepturilor părinteşti trebuie să fie precedate de acordarea sistematică a serviciilor şi prestaţiilor prevăzute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzătoare a părinţilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii”.

Georgiana Pascu, manager de proiect CRJ: Atât legea noastră, cât și legislația internațională prevede faptul că copilul trebuie să crească împreună cu părinții, și că trebuie ca statul să protejeze dreptul la viață de familie. Unu. Și doi, evident, să nu discrimineze părinții cu dizabilități care au în grijă un copil pe acest criteriu.

România a fost condamnată pentru încălcarea dreptului la viață privată, în 2013, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru cazul unei mame care, între 2000 și 2010, a fost internată de mai multe ori la psihiatrie. Statul i-a instituționalizat copiii într-un centru de plasament, fără consimțământul ei, și fără să fi fost informată. O situație similară s-a întâmplat în 2020. Un tată internat la psihiatrie în ziua în care i-a murit soția a fost separat de fiul său, pe motiv că băiatul nu este școlarizat. Totul s-a întâmplat în pandemie, când școlile erau închise. Bărbatul s-a luptat un an în instanțele din România pentru a-și recupera copilul.