România atrage tot mai mulți muncitori filipinezi, în contextul mobilității crescute a forței de muncă și al cererii tot mai mari de personal calificat. Cu experiență internațională și o etică profesională recunoscută, lucrătorii filipinezi contribuie semnificativ la acoperirea deficitului de personal în sectoare precum HoReCa, servicii casnice, transporturi sau industrie. Potrivit datelor obținute de Digi24.ro, aproximativ 3.000 de filipinezi activează în prezent în România, fiind apreciați de angajatori pentru seriozitate, loialitate și capacitatea rapidă de adaptare la standardele și valorile societății românești.

Pentru mulți filipinezi, România reprezintă o oportunitate de stabilitate și dezvoltare profesională. Cei mai mulți au deja experiență de lucru în alte țări asiatice sau din Orientul Mijlociu, iar venirea în Europa este privită ca un pas firesc spre un viitor mai sigur și mai bine plătit.

„Profilul muncitorului filipinez este unul complex și divers. Majoritatea celor care ajung în România sunt profesioniști cu experiență internațională, mulți dintre ei lucrând anterior în țări din Orientul Mijlociu, Singapore, Hong Kong, etc. unde și-au format abilități solide și o etică de muncă exemplară.

Pe zona de personal casnic, pentru România, recrutăm frecvent menajere, îngrijitori pentru persoane vârstnice sau cu dizabilități, bone și șoferi personali - oameni dedicați, discreți și loiali, foarte apreciați de familiile românești.

În ceea ce privește muncitorii calificați, aducem bucătari/ajutor de bucătar și personal din domeniul HoReCa, dar și sudori, bijutieri, cofetari și șoferi de TIR profesioniști. Fiecare dintre ei este selectat riguros, pe baza experienței, seriozității și capacității de adaptare la standardele pieței românești.”, a explicat pentru Digi24.ro Yosef Gavriel Peisakh, membru cofondator al Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă (PIFM)

„Mulți dintre cei care vin să lucreze aici au avut deja experiență profesională în țara lor sau în alte state asiatice și au aflat despre România prin intermediul agențiilor partenere și al campaniilor online derulate în Filipine. Filipinezii sunt, prin tradiție, un popor deschis către munca în străinătate, iar familiile lor privesc aceste plecări cu bucurie și mândrie, înțelegând că aduc stabilitate și un viitor mai bun. Ei provin dintr-o cultură bazată pe respect, devotament și spirit de comunitate.

Filipinele sunt un arhipelag cu 7641 de insule, grupate în trei mari regiuni: Luzon, Visayas și Mindanao. Muncitorii care ajung în România provin din toate aceste zone, fiecare aducând o parte din diversitatea culturală a țării lor.

Majoritatea muncitorilor filipinezi sunt romano-catolici, ceea ce le ușurează integrarea într-o țară cu tradiții creștine similare. Cei mai mulți vin singuri, fără familii, pentru a lucra și a sprijini financiar rudele rămase acasă. Totuși, există și situații în care, după o perioadă, au reușit să-și aducă familia alături sau chiar să se căsătorească cu cetățeni români, integrându-se astfel pe deplin în comunitatea locală.

Dincolo de profesionalism, muncitorii filipinezi se remarcă prin energia pozitivă și bucuria de a trăi. Iubesc mâncarea, muzica și dansul, iar karaoke-ul este nelipsit din viața lor de zi cu zi. Sunt oameni calzi, comunicativi, extrem de talentați și dornici să aducă un strop din cultura lor vibrantă și în locurile de muncă din România.”, a mai precizat Yosef Gavriel Peisakh

„În acest moment, estimăm că în România activează aproximativ 3.000 de muncitori filipinezi. Este o comunitate în creștere constantă, formată din persoane dedicate, harnice și extrem de bine adaptate culturii și cerințelor pieței locale. În ultimii ani, România a devenit una dintre destinațiile preferate ale lucrătorilor din Filipine datorită mediului de lucru stabil și reputației tot mai bune a angajatorilor români în ceea ce privește respectul față de forța de muncă străină.”, a menționat membrul PIFM

„Am ajuns în România în anul 2011, după ce am primit o ofertă de muncă printr-o agenție internațională de recrutare. Era o șansă uriașă pentru mine, dar și un pas plin de emoții: să plec într-o țară complet nouă. Am venit cu inima deschisă și cu speranța că pot construi un viitor mai bun pentru familia mea.

Motivul principal pentru care am ales România a fost dorința de a crește profesional și de a le oferi celor dragi, rămași în Filipine, o viață sigură și stabilă.

România mi-a oferit un loc de muncă stabil, un mediu de lucru corect și ocazia de a trăi într-o țară europeană despre care, la început, știam foarte puțin. Cu timpul, m-am adaptat și am crescut. Am început să comunic mai bine în limba engleză, iar mai târziu am învățat și puțină română, lucru care m-a ajutat enorm să mă integrez.

Astăzi lucrez ca asistent de relații publice și comunicare. Este un job care cere răbdare, atenție la detalii și empatie, calități care, cred eu, vin natural pentru mulți filipinezi. Mă simt recunoscătoare să fac parte dintr-o echipă care prețuiește nu doar profesionalismul, ci și bunătatea umană.

Una dintre cele mai emoționante părți ale poveștii mele este cea legată de reîntregirea familiei.

O perioadă îndelungată am fost aici singură, muncind din greu și trimițând bani acasă pentru a-mi susține familia. Însă dorul de fiul meu a fost cea mai grea parte a vieții mele în România. Astăzi, el este alături de mine, iar viața mea este din nou întreagă. Faptul că îl văd cum se adaptează, cum își face prieteni și cum învață limba română cu o ușurință uimitoare mă umple de mândrie și de recunoștință. Este fericit aici, iar asta îmi dă putere și motivație în fiecare zi.

Cea mai mare dorință a mea este ca el să aibă mai multe oportunități, o educație solidă, un mediu sigur și șansa de a deveni un tânăr independent și încrezător. Îmi doresc să învețe să iubească atât rădăcinile sale filipineze, cât și cultura românească în care crește acum.” a explicat pentru Digi24.ro, Magilyn A. Mamanta, lucrătoare filipineză stabilită în România

„Când am început să lucrez în România, am fost impresionată de cât de profesioniști și concentrați sunt colegii mei. Etica muncii este diferită față de ceea ce eram obișnuită în Filipine. În țara noastră, atmosfera la locul de muncă este mai relaxată și prietenoasă, iar legăturile între colegi se creează mai mult în contexte informale și sociale. (În Filipine, avem un stil mai flexibil, ne adaptăm ușor la situații și suntem obișnuiți să improvizăm atunci când suntem presați de timp, chiar dacă nu respectăm întotdeauna fiecare procedură.)

În România, am observat o delimitare mai clară între viața profesională și cea personală. Totuși, colegii români au fost foarte deschiși, amabili și dispuși să mă ajute să mă acomodez. M-au făcut să mă simt binevenită, iar acest lucru a contat enorm pentru adaptarea mea. Aici lucrurile/activitățile sunt mult mai bine structurate și planificate. Există o atenție mare pentru detalii, pentru consecvență și pentru respectarea termenelor. Se simte o cultură organizațională bine definită și o ierarhie clară în luarea deciziilor, ceea ce ajută la menținerea ordinii și eficienței.”, a mai precizat Magilyn A. Mamanta

„Ce m-a impresionat aici este cât de mult pun românii accent pe tradiție și identitate culturală. România are o istorie bogată, iar oamenii sunt mândri de rădăcinile lor. Obiceiurile populare, festivalurile și modul cald în care oamenii se salută, cu o strângere de mână sau chiar cu un sărut pe ambii obraji, transmit o apropiere autentică.

Am observat și un mare respect pentru vârstnici și o importanță deosebită acordată familiei, valori care se potrivesc foarte bine cu cele din cultura filipineză. Desigur, la început bariera lingvistică a fost o provocare, dar, pe măsură ce am învățat limba, comunicarea a devenit mult mai ușoară.”, a mai adăugat sursa Digi24.ro

„Bucătăria românească a fost o descoperire plăcută. Îmi plac mult sarmalele, mai ales când sunt servite cu mămăligă. La început, ciorba de burtă mi s-a părut surprinzătoare (diferită), dar după ce m-am obișnuit cu gustul, am ajuns să o apreciez. De asemenea, îmi plac salata de boeuf, drobul de miel și, bineînțeles,  combinația de mici cu muștar și mămăligă. Iar la desert, cozonacul este preferatul meu, mai ales în perioada sărbătorilor.”, a mai precizat lucrătoarea filipineză stabilită în România

„Adaptarea la viața din România a fost o experiență interesantă. Regulile sunt clare, fie că vorbim despre comportamentul în public, regulile de la locul de muncă sau modul în care oamenii interacționează între ei. A trebuit să mă obișnuiesc cu un alt ritm zilnic, respectarea punctualității, comunicarea directă și o anumită formalitate în mediile profesionale.

Pe plan practic, provocarea cea mai mare a fost limba. Deși mulți români vorbesc engleza, mi-am dorit să învăț mai multă română pentru a mă conecta mai bine cu oamenii și pentru a mă descurca mai ușor în viața de zi cu zi. A fost o provocare frumoasă și utilă.

Din Filipine, cel mai mult îmi lipsesc clima caldă și atmosfera vibrantă a orașului. Iernile din România pot fi destul de reci pentru cineva care vine dintr-o țară tropicală. Îmi lipsesc și evenimentele de stradă, mâncarea tradițională filipineză și sentimentul acela de comunitate, mereu prezent acasă.

Îmi place să explorez România în timpul liber. Este o țară cu peisaje superbe, îmi place să merg în drumeții în munți, să vizitez castele istorice precum Bran, Peleș sau Corvin. Vara, ador să merg pe Transfăgărășan și la Lacul Bâlea. În plus, îmi dedic timp să exersez limba română, ceea ce este o provocare interesantă și distractivă. Țin legătura cu familia și prietenii din Filipine prin apeluri video, ceea ce mă ajută să rămân conectată cu cei dragi.”, conchide sursa Digi24.ro