„Am trimis mostrele la Centrul pentru Controlul Bolilor din Atlanta, care ne putea confirma că este vorba, într-adevăr, de un nou virus. Cea mai mare provocare a fost să ne dăm seama ce fel de epidemie era, aşa că am plecat în Congo, fostul Zair. Era vorba de o epidemie ale cărei origini şi mod de transmitere nu le cunoşteam, ceea ce este înfricoşător”, își amintește medicul.

„Ne întrebam dacă se transmite prin ţânţari, prin mâncare, apă... Îţi pui, practic, trei întrebări, legate de timp, loc şi persoane. În ceea ce priveşte timpul, încerci să-ţi dai seama care este modelul. Am văzut că a început în august, a scăzut foarte mult în intensitate şi se diminua treptat. În al doilea rând, este vorba de loc: unde trăiesc oamenii afectaţi. Iar în al treilea rând, cine sunt oamenii afectaţi şi cei care au murit”, spune el.

„Ai de făcut două lucruri simple în această privinţă - îi împarţi în funcţie de vârstă şi sex. Am descoperit, astfel, că s-au îmbolnăvit şi au murit mai multe femei decât bărbaţi, lucru care nu e normal, e ciudat. În plus, era vorba în special de femei cu vârste cuprinse între 20 şi de 30 de ani. A durat mai multe ore să ne dăm seama de acest lucru, fiindcă eram o mână de oameni. Diferenţa dintre bărbaţi şi femei, în tronsonul 20 - 30 de ani, o reprezentau femeile însărcinate. Atunci când am verificat fişele medicale luate de la spitalele din sate, s-a dovedit într-adevăr că majoritatea erau femei însărcinate şi toate mergeau la aceeaşi clinică. Ne-am întrebat atunci ce s-a întâmplat acolo şi ne-am dat seama că aproape toate făcuseră un vaccin. Problema era că erau doar cinci seringi şi ace, aşa că aceleaşi ace şi seringi fuseseră folosite de fiecare dată. Suficient pentru ca o persoană bolnavă de Ebola să ajungă acolo, să primească o injecţie, iar următoarea persoană să fie infectată. Asta e povestea...am aflat totul în câteva zile şi apoi, bineînţeles, a trebuit să confirmăm totul”, mai spune medicul.