În seara zilei de 9 mai, în aceeași zi în care un singur tanc T-34 a trecut prin Piața Roșie în timpul paradei de Ziua Victoriei de la Moscova, s-a întâmplat ceva neașteptat, scrie Kyiv Independent, într-o analiza a situației de pe frontul din Bahmut.

Ruine în Bahmut. Foto: Facebook / Ministerul Apărării din Ucraina Deschide galeria foto

Evgheni Prigojin, liderul grupului de mercenari Wagner, anunța că unitățile celei de-a 72-a Brigăzi Motorizate a armatei ruse au fugit din pozițiile lor la sud-vest de Bahmut, orașul distrus din regiunea Donețk, care a fost timp de nouă luni locul celei mai sângeroase bătălii din războiului Rusiei împotriva Ucrainei.

Un videoclip publicat pe 13 mai arăta infanteria de asalt ucraineană, susținută de mai multe tancuri și vehicule blindate, avansând spre Bahmut, înfruntând o rezistență redusă.

Zilele următoare au arătat că acest avans ucrainean nu a fost un eveniment izolat.

De atunci, forțele ucrainene au făcut progrese semnificative nu numai în sudul, ci și în flancul nordic al Bahmutului, lângă satele Khromove și Bohdanivka.

Aici, conform imaginilor geolocalizate și canalelor rusești de Telegram, unitățile militare obișnuite rusești și-au abandonat pozițiile într-un mod similar.

Potrivit ultimelor informații oficiale ale armatei ucrainene, Ucraina a recuperat peste 20 de kilometri pătrați în jurul orașului, inclusiv poziții pe care forțele ruse le-au deținut din februarie.

Pe 18 mai, Brigada a treia de asalt a raportat încă o dată un avans de succes la periferia vestică a Bahmutului.

Între timp însă, bătălia din interiorul orașului continuă să meargă în favoarea forțelor ruse conduse de Wagner și unități de parașutisti rusi.

Citește și Prigojin recunoaște că Bahmutul „va fi cucerit cu greu” și dă vina pe soldații lui Putin: „Lăsați-ne să ne terminăm treaba!”

Bătălia nesfârșită pentru Bahmut poate fi acum înțeleasă aproape ca două bătălii separate, cea de pe flancuri și cea din interiorul orașului.

Contraatacurile Ucrainei au împins forțele rusești înapoi de pe cele două principale „Drumuri ale Vieții” în Bahmut, ceea ce, teoretic, face faimosul oraș „cetate” al Ucrainei mai ușor și mai sigur de consolidat și reaprovizionat.

Din păcate pentru Ucraina, la peste cinci luni de când luptătorii Wagner au intrat pentru prima dată în zona urbană Bahmutului, din oraș nu a mai rămas nimic.

Începând cu 18 mai, Rusia controlează peste 95% din Bahmut, cele mai recente hărți open-source arătând forțele ucrainene prezente doar pe câteva străzi și în câteva clădiri de apartamente de la periferia de vest a orașului.

În actualizări aproape zilnice, Prigojin a început să măsoare avansurile făcute de Wagner stradă cu stradă, mărturisind progresul lent făcut de mercenarii săi epuizați.

Pe 17 mai, surse ruse au susținut că Wagner a ocupat întregul cartier numit „Cuibul”, unde Ucraina ar fi concentrat un număr mare de unități de apărare.

Bătălia de la Bahmut, cea mai sângeroasă bătălie a războiului, pare să fi intrat în etapa sa finală, scrie Kyiv Independent.

Oricât de costisitoare a fost apărarea, în condițiile în care Ucraina a suferit pierderi mari, alegerea inițial controversată a comandamentului ucrainean de a păstra orașul cât mai mult posibil pare să fi dat roade. 

Potrivit estimărilor SUA de la începutul lunii mai, se crede că Rusia a pierdut cel puțin 100.000 de soldați în cinci luni de când atacul său asupra Bahmutului a crescut în intensitate la sfârșitul toamnei. Această cifră aproximativă se ridică la jumătate din estimările Ucrainei privind pierderile totale ale Rusiei de la începutul invaziei.

Deși drumurile către oraș au fost timp de luni de zile sub focul constant al forțelor ruse, aflate la mai puțin de un kilometru distanță în unele zone, Ucraina a reușit să mențină stabilă apărarea orașului.

În războiul urban, unde luptele s-au dus pentru fiecare clădire și stradă, Ucraina a desfășurat cu succes o operațiune prin care i-a ținut în loc pe ruși pentru o lungă perioadă de timp și care probabil va fi amintită ca fiind una dintre cele mai decisive angajamente ale războiului.

Pentru ruși, lupta pare una din ce în ce mai dificilă, în timp ce o parte a forței de atac își continuă atacul urban necruțător, la doar câțiva kilometri distanță, alte unități fug haotic din pozițiile lor.

În acest caz, totuși, cele mai recente evoluții sunt probabil să fie strâns legate de cearta dintre Prigojin și ministerul rus al Apărării.

În timp ce raportează câștigurile Wagner în interiorul orașului, Prigojin iese constant în actualizările sale zilnice pentru a menționa retragerile rusești pe flancuri, pe care Wagner le-a „ predat” ministerului la mijlocul lunii aprilie.

În competiție cu armata obișnuită pentru favoruri și resurse, Prigojin a devenit din ce în ce mai disperat să înfățișeze ministerul ca fiind incompetent și chiar trădător.

Principalul atu al lui Prigojin este forța sa de luptă, care a fost însă puternic afectată de-a lungul lunilor de lupte grele, adesea în atacuri frontale.

Deși Wagner pare să fie în sfârșit aproape de o victorie la Bahmut, paradoxal acesta ar putea fi sfârșitul armatei private de mercenari.

Nemaiputând recruta personal din sistemele penitenciare ale Rusiei, Prigojin a distrus relațiile cu Ministerul Apărării, pe care se bazează pentru muniție și transport pentru trupele sale.

Dacă Wagner își va îndeplini scopul cucerind Bahmutul, iar forțele rusești vor trece la o poziție mai defensivă pe linia frontului, pare puțin probabil ca Kremlinul să încerce să-i aloce lui Prigojin resursele necesare pentru a merge mai departe.

Când Ucraina a avansat pentru prima dată în jurul Bahmutului, printre bloggerii militari ruși se vorbea despre începutul mult anticipatei contraofensive ucrainene.

Pe un ton panicat, propagandistul Evgheni Poddubny a scris pe Telegram pe 11 mai că forțele ucrainene făceau cuceriri majore în jurul orașului și că în curând ar putea încercui forțele Wagner în interiorul orașului, într-o manevră asemănătoare cu cea sovietică la Stalingrad.

Afirmații similare despre contraofensiva ucraineană care a început deja au fost făcute și de Prigojin însuși, dornic să atragă mai multă atenție asupra eșecurilor rivalilor săi politici.

Aici trebuie subliniată diferența evidentă dintre contraatac și contraofensivă.

Oricât de semnificative ar fi, împingând forțele rusești pentru prima dată în peste jumătate de an, câștigurile ucrainene nu sunt altceva decât contraatacuri locale ale brigăzilor deja staționate în aceste sectoare, exploatând slăbiciunea Rusiei și moralul prost pentru a recâștiga inițiativa.

În timp ce Ucraina ar putea aloca mai multe resurse la Bahmut în încercarea de a construi pe aceste câștiguri, contraofensiva la scară largă, una care va fi, fără îndoială, condusă de brigăzi noi și echipamente noi occidentale, încă nu a început.

Probabil, atacul principal va fi urmat de o a doua sau a treia ofensivă în altă parte, pentru a distrage atenția apărării Rusiei și a forța Moscova să-și împrăștie trupele subțiri, iar zona Bahmut ar putea face parte din planurile Kievului.

Dar această parte a regiunii centrale Donețk, unde aproape fiecare kilometru a fost câștigat și pierdut cu efort masiv și pierderi de ambele părți, este foarte puțin probabil să prezinte o oportunitate pentru genul de descoperire strategică care va permite Ucrainei să numească contraofensiva un succes.

Cu toate acestea, dezbinarea dintre forțele ruse vine într-un moment extrem de benefic pentru Ucraina, în contextul planurilor contraofensive ale Kievului.

Nereușind să facă niciun progres real în ofensivele pe scară largă în timpul iernii în alte sectoare din regiunea Donețk, inclusiv Vuhledar, Lîman și Avdiivka, armata rusă obișnuită a suferit pierderi grele și s-a dovedit acum vulnerabilă la contraatacuri ucrainene.

După o iarnă sumbră definită de cea mai brutală luptă din război de până acum, contraatacurile Ucrainei arată că amenințarea ca Rusia să se extindă de la Bahmut către Sloviansk și Kramatorsk, nodurile cheie ale apărării Ucrainei a Oblastului Donețk, nu mai par atât de probabile.

Ofensiva Rusiei de luni de zile în regiune s-a epuizat, deschizând în sfârșit fereastra pentru ca Ucraina să ia inițiativa, la momentul și locul ales de ea.