Suntem în cea mai bună perioadă a existenței omenirii, avem la îndemână toate resursele și tehnologiile de ultimă generație, dar cu toate acestea, cei mai mulți români se vaită de condițiile de trăi. Vara este prea cald în casă, iar iarna stau în frig pentru a reduce costurile la încălzire. Înainte, deși aveau cu mult mai puțin față ce avem noi astăzi, oamenii nu se plângeau de astfel de probleme. Respectau câteva reguli simple pentru a-și crea singuri confortul dorit. Casele erau construite neapărat din produse naturale. Vara nu găteau în casă pentru a nu încălzi temperatura din interior, iar iarna soba era folosită atât pentru gătit, cât și pentru încălzire. Ciprian Ștefan, manager la Muzeul Astra din Sibiu, prezintă două case vechi din Tulcea, și explică cum făceau oamenii față condițiilor meteo aspre din această zonă.
Ciprian Ștefan, manager la Muzeul Astra din Sibiu: „Noi acum suntem chiar în fața a două case din Letea, din Delta Dunării, pe care noi le-am reconstituit exact cu materiale aduse de acolo, inclusiv pământul l-am adus din Deltă.
Dacă vă uitați și la structura acoperișului, era fie în două, fie în patru ape, cu o grosime de la 40 de cm în sus. Această tehnică este nemțească, nu este tehnica specifică Deltei, dar este foarte eficientă termic având în vedere căldurile, vânturile, dar și iernile geroase din Deltă. Ca izolație termică era și este foarte eficientă.
Practic, comunitățile în trecut utilizau materiale din zonă, pentru că erau cele mai eficiente, sustenabile și ieftine de folosit și asigurau un confort. Un confort destul de bun pentru acele vremuri, dar și pentru vremurile de azi.
Dacă intrăm înăuntru, o să vedem și grosimea zidului: zidul avea circa 30 de cm, zidul exterior. Podeaua este din pământ bătut, dar avea un suport de piatră și nisip dedesubt tocmai ca umiditatea să nu urce și să nu creeze mucegaiuri, elemente care creează un disconfort și tot felul de alte probleme.
Dar nu erau materiale durabile. În fiecare an ei trebuiau să intervină la tencuială, la zugrăveală, la lipituri. Unde nu interveneau foarte des era structura acoperișului, mai exact învelitoarea din stuf. Acolo interveneau la 10-15 ani, când se strica, mai înlocuiau snopii de stuf sau lucrau la coamă.
Dacă vă uitați la pereți, așa cum v-am descris, ăsta este lemn de stejar, este chiar lemnul casei, apoi vine structura de snopi de stuf - nu foarte gros, dacă observați, pus pe verticală. Și legat de aceste elemente - le vedeți? - sunt niște spărturi de brad astea și apoi vine tencuiala de pământ amestecată cu stuf și apoi vine finisajul cu balegă de cal fărâmițată. Tot de acolo am adus-o, am fărâmițat-o printr-o sită, care în amestec cu apă, puțin nisip îți dă partea de finisare...și așa iese...apoi după, văruiala. Deci, practic, toate materialele sunt ecologice, sunt regenerabile cumva.
Trebuie să luăm din trecut tot ceea ce a fost bun dacă dorim ca schimbările climatice sau încălzirea globală sau ciclul prin care trece planeta acum - că nimeni nu știe exact să dea denumirea - să fie cumva atenuată. Ca să fie atenuate, trebuie să ținem cont de ceea ce era utilizat în trecut, adaptat la condițiile de secol XXI, cred că este o soluție de succes.
Dacă priviți și ferestrele, sistemul de iluminat, de aerisit, e ușor evazat. Acum, sunt tot felul de discuții, că este un tipar luat din urban, de nu știu unde, conceptul era că intră mai multă lumină în casă, ea fiind evazată așa, spre interior și nu spre exterior. Nu sunt ferestre duble, la casele vechi nu au fost ferestre duble, dar erau făcute de marangoții satului, de tâmplari, numai din lemn uscat, și atunci le închideau foarte bine. Practic, era păstrată o temperatură constantă. În timpul verii era răcoros și în Deltă, înăuntru, în casă, ca să poți să stai să te odihnești la amiază, iar iarna era călduros.
Sistemul de încălzit într-o casă din Delta Dunării semăna cu acesta: e original din Letea, e o sobă cu cuptor și lijancă, aici e patul, aici dormeau iarna copiii și familia, pe această lijancă. Aici era sistemul de gătit și cuptorul, dar circuitul este unul fabulos, creat de ei, ca fumul cald să ajungă și în camera din spate. În așa fel ei încălzeau practic toată casa.
Uitați-vă că este foarte bine conturat din punct de vedere al proporțiilor, nu ocupă foarte mult spațiu în casă, este util, în același timp îți asigură confortul termic de care ai nevoie, pentru că în timpul verii, ei nu găteau în casă, găteau afară, în aer liber.
Deci, asta trebuie să învățăm din trecut și să adaptăm în prezent și în viitor, dacă vrem o planetă cu mediu natural prietenos și cu copii și cu nepoții noștri. Să învățăm din trecut, să adaptăm la prezent și atunci vom avea o rețetă de succes pentru ca și copiii noștri să trăiască într-un mediu curat”.