Telescopul spațial James Webb al NASA a trimis noi date cu planeta Jupiter, dezvăluind indicii despre viața planetei într-o nouă imagine procesată de astronomul amator Judy Schmidt. Sunt vizibile și lunile, inelele și galaxiile îndepărtate, scrie Elizabeth Landau pe blogs.nasa.gov.
Cu furtuni uriașe, vânturi puternice, aurore și condiții extreme de temperatură și presiune, Jupiter are multe de arătat. Acum, telescopul spațial James Webb a surprins noi imagini cu planeta gigantică. Observațiile lui Webb pe Jupiter le vor oferi oamenilor de știință și mai multe indicii despre viața planetei.
„Nu ne așteptam să fie atât de bun, să fim sinceri”, a spus astronomul Imke de Pater, profesor emerit la Universitatea din California, Berkeley. De Pater a condus observațiile lui Jupiter împreună cu Thierry Fouchet, profesor la Observatorul din Paris, ca parte a unei colaborări internaționale în programul Early Release Science, al Webb. Webb în sine este o misiune internațională, o colaborare a NASA cu partenerii săi ESA (Agenția Spațială Europeană) și CSA (Agenția Spațială Canadiană). „Este cu adevărat remarcabil că putem vedea detalii de pe Jupiter, inelele sale, sateliți minusculi și chiar galaxii într-o singură imagine”, a spus ea.
Cele două imagini provin de la Camera cu infraroșu apropiat (NIRCam) a telescopului, care are trei filtre specializate în infraroșu și care prezintă detalii ale planetei. Deoarece lumina infraroșie este invizibilă pentru ochiul uman, aceasta a fost transpusă în spectrul vizibil. În general, cele mai lungi lungimi de undă apar mai roșii, iar cele mai scurte lungimi de undă sunt afișate ca albastre. Oamenii de știință au colaborat cu astronomul amator Judy Schmidt pentru a converti aceste date în imagini.
În imaginea de sine stătătoare a lui Jupiter, creată din mai multe cadre succesive captate de Webb, se observă cum aurorele se extind la altitudini mari, deasupra atât a polului nordic, cât și a celui sudic. Aurorele strălucesc într-un filtru care este cartografiat în culori mai roșii, care, de asemenea, evidențiază lumina reflectată de norii joși și ceața superioară. Un filtru diferit, reprezentat cu galben și verde, arată o ceață care se deplasează în jurul polilor nordic și sudic. Un al treilea filtru, cartografiat în albastru, prezintă lumina care este reflectată de nori cu profunzime mare.
Marea Pată Roșie, o furtună faimoasă atât de mare încât ar putea înghiți Pământul, apare albă în aceste imagini, la fel ca și alți nori, deoarece reflectă multă lumină solară.
Luminozitatea de aici indică altitudine mare – așa că Marea Pată Roșie are nori de mare altitudine, la fel ca regiunea ecuatorială”, a spus Heidi Hammel, om de știință. „Numeroasele pete și dungi albe strălucitoare sunt probabil vârfuri de nori de foarte mare altitudine”. În schimb, panglicile întunecate la nord de regiunea ecuatorială au o acoperire mică de nori.
Într-un câmp larg, Webb vede Jupiter cu inelele sale și două luni mici numite Amalthea și Adrastea. Petele neclare din fundalul inferior sunt probabil galaxii care completează această priveliște.
Cercetătorii au început deja să analizeze datele transmise de Webb pentru a obține noi informații despre cea mai mare planetă a sistemului nostru solar.
Datele de la telescoape precum Webb nu ajung pe Pământ bine ambalate. În schimb, conțin informații despre intensitatea luminii de pe detectoarele lui Webb. Aceste informații ajung la Institutul de Știință al Telescopului Spațial (STScI), misiunea Webb și centrul de operațiuni științifice, ca date brute. STScI procesează datele în fișiere calibrate pentru analiză științifică și le livrează Arhivei Mikulski pentru telescoape spațiale care se ocupă cu repartizarea către cercetători. Oamenii de știință transformă apoi acele informații în imagini ca acestea. În timp ce o echipă de la STScI prelucrează în imaginile Webb pentru publicarea oficială, cetățenii pasionați de astronomie accesează arhiva de date, care este publică, pentru a prelua și procesa migălos imagini.
Judy Schmidt din Modesto, California, un procesator de imagine, intrată de multă vreme în comunitatea astronomilor amatori, a prelucrat aceste noi imagini ale lui Jupiter. Pentru imaginea care include minusculii sateliți, ea a colaborat cu Ricardo Hueso, un co-investigator al acestor observații, care studiază atmosferele planetare la Universitatea din Țara Bascilor din Spania.
Schmidt nu are studii formale în astronomie. Dar acum 10 ani, un concurs ESA i-a stârnit pasiunea nesățioasă pentru procesarea imaginilor. Competiția „Comori ascunse ale lui Hubble” a invitat publicul să găsească noi „pietre prețioase” în datele Hubble. Schmidt s-a clasat atunci pe locul trei din 3.000 de participanți.
După concursul ESA, ea a făcut un hobby din prelucrarea datelor transmise de telescopul Hubble. „Ceva a rămas cu mine și nu mă pot opri”, a spus ea. „Aș putea petrece ore și ore în fiecare zi”.
Dragostea ei pentru imaginile din Univers a determinat-o să prelucreze imagini cu nebuloase, clustere globulare, pepiniere stelare și obiecte cosmice mai spectaculoase. Filosofia ei călăuzitoare este: „Încerc să-l fac să arate natural, chiar dacă nu este aproape de ceea ce poate vedea ochiul tău”. Aceste imagini au atras atenția oamenilor de știință profesioniști, inclusiv a lui Hammel, care a colaborat anterior cu Schmidt la rafinarea imaginilor surprinse de Hubble la impactul cometei Shoemaker-Levy 9 cu Jupiter.
Cu Jupiter este de fapt mai greu de lucrat decât cu minunile cosmice mai îndepărtate, spune Schmidt, din cauză că se rotește repede. Combinarea unui teanc de imagini într-una singură poate fi o provocare atunci când caracteristicile distinctive ale lui Jupiter s-au rotit în timpul în care imaginile au fost realizate și nu mai sunt aliniate. Uneori, ea trebuie să facă ajustări digitale pentru a aduna imaginile într-un mod care să aibă sens.
Webb va oferi observații despre fiecare fază a istoriei cosmice, dar dacă Schmidt ar trebui să aleagă un lucru de care să fie entuziasmată, ar fi mai multe imagini captate de Webb cu regiunile de formare a stelelor. Ea este fascinată în special de stele tinere care produc jeturi puternice în mici pete nebuloase numite obiecte Herbig-Haro. „Abia aștept cu nerăbdare să văd aceste stele ciudate și minunate care fac găuri în nebuloase”, a spus ea.