Venezuela continuă să își extindă infrastructura și tehnica militară în apropiere de granița cu Guyana, în timp ce președintele Nicolas Maduro și susținătorii săi amenință tot mai des că vor anexa teritoriul bogat în petrol din țara vecină, potrivit CNN.
Într-un raport analizat de CNN, Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) de la Washington avertizează că deși „are puțin de câștigat și mult de pierdut dintr-un conflict în toată regula”, guvernul venezuelean continuă să joace „un joc periculos” în privința regiunii dens împădurite Essequibo, pe care și-o revendică.
Retorica oficialilor de la Caracas, care susțin în mod repetat că „Essequibo este a noastră”, precum și „crearea de noi structuri legale și unități militare pentru asigurarea apărării în regiune, contribuie la instituționalizarea unui sentiment continuu de pregătire de război”, se menționează în raport.
Tensiunile din regiunea Essequibo, care reprezintă două treimi din teritoriul Guyanei, au izbucnit anul trecut, după un referendum organizat de Caracas în care votanții au fost de acord ca guvernul să creeze o nouă regiune venezueleană în zona disputată.
Venezuela și-a extins operațiunile de la baza militară de pe Insula Anacoco, cu toate că cele două țări au căzut de comun acord în decembrie să rezolve disputa pe cale diplomatică, după cum arată imaginile din satelit analizate de CSIS.
Venezuelenii construiesc un pod peste râul Cuyuni pentru a lega malul venezuelean al râului de insula contestată de cele două țări. Anacoco a fost acordată Guyanei în 1899 printr-o hotărâre a unui tribunal internațional, dar Venezuela a anexat insula în anii '60.
Aerodromul de pe insulă a fost extins și include acum un mic turn de control, potrivit CSIS. Imaginile din satelit din luna martie arată o zonă în apropiere de aerodrom cu peste 75 de corturi militare - „destul cât pentru o unitate de mărimea unui batalion cu câteva sute de soldați”.
În zona de coastă, cel puțin două bărci rapide de patrulare Peykaap III (Zolfaghar) de producție iraniană și dotate cu lansatoare de rachete au fost observate în Punta Barima, o bază mică a pazei de coastă aflată la doar 60 de kilometri de granița cu Guyana.
Amenințările cu care se confruntă Guyana i-au îngrijorat pe partenerii săi internaționali. Două avioane de vânătoare F-18 ale forțelor navale americane au zburat pe deasupra capitalei Georgetown, demonstrând „cooperarea noastră de securitate de rutină și extinzând parteneriatul de apărare bilaterală cu Guyana”, a scris ambasada americană din Guyana.
Cu toate că este mai mică decât statul american Idaho, Guyana are rezerve vaste de petrol și ar putea deveni cel mai mare producător de petrol pe cap de locuitor din lume. Armata țării, însă, are mai puțin de 5.000 de soldați și nu are capacitatea de a face față unui posibil atac al Venezuelei.
„Dacă ești Guyana și armata ta are 5.000 de oameni, nu pare că venezuelenii și-au luat piciorul de pe accelerație”, a spus Ryan Berg, directorul CSIS și principalul autor al raportului.
Au apărut speculații conform cărora alegerile din Venezuela, ce urmează să aibă loc la finalul lunii iulie, l-au motivat pe Maduro să intensifice conflictul cu Guyana, folosindu-se de situația tensionată ca să distragă atenția de la problemele interne: milioane de oameni au fugit din țară din cauza condițiilor economice dezastruoase, lipsei alimentelor și accesului limitat la serviciile de asistență medicală.
După finalizarea alegerilor, CSIS susține că „Maduro ar putea fi tentat să intensifice retorica și acțiunile legate de Essequibo într-un adevărat pariu pentru fabricarea unei crize regionale în urma unor alegeri trucate”.
Cu toate că nu ar fi în interesul lui Maduro să inițieze un conflict în toată regula cu Guyana, retorica agresivă pe care o folosește acum l-ar putea obliga să acționeze militar pentru a nu-și păta reputația și legitimitatea politică, mai ales în fața aliatului său cheie - armata, potrivit CSIS.
„Așadar, una dintre cele mai îngrijorătoare posibilități este ca Maduro să devină victima propriei sale retorici. El a stârnit pasiuni naționaliste fără a oferi o portiță de scăpare”, mai precizează raportul CSIS.