Argumentul rămâne valabil chiar dacă pot fi invocate diferite obstacole ce ar fi putut încetini progresul civilizațiilor extraterestre: durata medie a vieții unui individ, bolile, războaiele, limitele tehnologice, etc.
Galaxia noastră are o vârstă de peste 13 miliarde de ani, un interval temporal mai mult decât suficient pentru ca civilizațiile care au atins pragul călătoriei în spațiu să se fi răspândit în întreaga Cale Lactee.
Într-adevăr, conform probabilisticii, ar fi trebuit să remarcăm deja semne ale civilizațiilor avansate — sfere Dyson, inginerie stelară, artefacte răspândite în întregul sistem solar. Dar nimic din toate acestea nu există. Așadar, unde sunt toți?
De aici provine paradoxul - ceva din raționamentul invocat trebuie să fie greșit, ori am înțeles greșit una dintre afirmații, dacă nu chiar toate.
Situația a fost analizată pentru prima dată în 1996 de economistul Robin Hanson, iar esența argumentului său, numit „Marele Filtru” este foarte simplă: Foarte puține, dacă nu cumva niciuna, dintre civilizațiile din univers ajung la stadiul avansat care le-ar permite să călătorească în spațiu, scrie Yahoo News..
Concluzia e următoarea: Paradoxul lui Fermi pornește de la premisa falsă că există numeroase civilizații inteligente care ar putea călători în spațiu.
Având în vedere că umanitatea este pe cale de a atinge acest statut, de civilizație care călătorește în spațiu, „Marele Filtru” ar putea aduce o serie de perspective sumbre despre viitorul speciei. Dar nu trebuie să fie așa. Problema este că nu știm exact când sau unde se produce acest filtru și că etapele de evoluție de la „o planetă aleatorie cu ingredientele potrivite pentru viață” și „un vast imperiu interstelar” sunt numeroase.
Hanson a descompus procesul de evoluție în nouă etape distincte: sistemul solar potrivit, moleculele reproductive, viața procariotică, viața eucariotică, reproducerea sexuală, viața multicelulară, o categorie vagă de inteligență (cum ar fi folosirea uneltelor), civilizația avansată cu potențial de colonizare și, în final, odată ce toate piesele sunt la locul lor, o explozie uriașă de viață ce se întinde pe întreaga galaxie.
Așadar, unde se petrece blocajul? La început, să fie sistemele solare propice vieții extrem de rare? La mijloc, unde viața nu începe niciodată sau doar petrece miliarde de ani înotând prin oceane? Sau mai aproape de etapele finale?
Din ceea ce am putut observa, ingredientele necesare vieții sunt incredibil de comune în univers, deci este puțin probabil ca filtrul să se producă în această etapă. Cât despre apariția vieții simple, avem un singur exemplu de urmat — dar știm că, imediat ce condițiile pentru viață au devenit posibile pe Pământ, viața a apărut. Aceasta sugerează că viața ar putea fi mai comună decât credem.
Referitor la apariția inteligenței, știm că tipul nostru de inteligență a apărut o singură dată în istoria vieții pe Pământ și că procesul a durat miliarde de ani. Așadar, din aceste date se impune, deocamdată, o singură concluzie: viața simplă poate fi comună, dar inteligența este rară și poate că acesta este și filtrul: evoluția către forme de viață inteligente e un proces dificil!