Nu mi se pare că-i de glumit atunci când un politician ajunge să-i îndemne pe români să-și închidă contul de Netflix. Vorbim despre un simptom al unei politici care confundă libertatea cu frica, gândirea liberă cu loialitatea oarbă și patriotismul cu izolaționismul. Noi, liberalii, alegem libertatea de a da play, nu îndemnul de a spune stop.
Boicotul ca spectacol
George Simion a cerut românilor să renunțe la Netflix pentru că ar promova „propagandă woke și pro-transgender”. Un apel aproape identic cu cel lansat cu o zi înainte de Elon Musk, care atunci când nu se ceartă cu președintele Trump, se ceartă cu Netflix. Dar, dincolo de copierea unui mesaj internațional, problema reală pentru România este una strategică.
Astfel de campanii aparent „nevinovate” fac parte dintr-un tipar narativ perfect sincronizabil cu obiectivele propagandei ruse: alimentează un discurs anti-occidental și anti-global; creează platforme comune pentru curente naționaliste radicale; slăbesc coeziunea socială internă prin polarizare și neîncredere.
Când boicotezi simbolurile lumii moderne - de la Netflix la multinaționale – lucrezi în avantajul celor care, de fapt, vor o Românie izolată, slabă și speriată.
Populism travestit în patriotism
Apelurile la boicot nu sunt noi. George Simion a îndemnat românii să nu-și alimenteze mașinile cu combustibil de la companii străine, să nu cumpere din supermarketuri străine, să nu mai consume produse ale marilor branduri internaționale. Totul în numele „interesului național”. Dar, în realitate, aceste gesturi nu apără România - o fragmentează. Ele creează o prăpastie între „românii patrioți” și „ceilalți”, între „popor” și „dușmanii interni”, între „noi” și „ei”. Este rețeta clasică a populismului, de la Budapesta la Moscova.
Când boicotul devine armă informațională
Ceea ce pare o reacție de moment, o simplă opinie personală, are consecințe adânci în contextul unui război hibrid. Rusia nu mai are nevoie să ne convingă direct de nimic - e suficient să ne facă să ne certăm între noi. Prin teme precum „woke”, „LGBT” sau „cultura occidentală coruptă”, se cultivă neîncrederea și se întreține ruptura între generații, între mediul urban și rural, între elite și mase. Netflix e doar un pretext. Ținta e coeziunea noastră ca societate.
Efecte reale, nu doar simbolice
Dincolo de dimensiunea geopolitică, aceste mesaje de boicot au efecte economice directe: ele subminează încrederea investitorilor, tensionează climatul social și afectează imaginea României ca stat european stabil. Iar când economia suferă, nu e vina Netflix, ci a celor care transformă frustrarea în ideologie.
România are nevoie de deschidere
Parteneriatele externe, investițiile străine, accesul la produse și cultură internaționale nu sunt semne de slăbiciune, ci de maturitate. A fi român european nu intră în contradicție cu a fi român patriot – așa cum încearcă să ne convingă extremiștii - înseamnă să știi cine ești și să-ți folosești libertatea de a alege. Nu ne apără nimeni dacă începem singuri să închidem ușile către lume.
În concluzie, îndemnul meu către români este următorul: nu boicotați Netflix, boicotați populismul. Boicotați discursul urii, al fricii și al izolării.
România are nevoie de oameni care gândesc liber, care privesc spre lume cu încredere, nu cu suspiciune. Asta înseamnă capitalism. Asta înseamnă democrație.