Traseul fondurilor europene destinate politicii de migrație este tot mai greu de urmărit. Cauza este însăși UE, care externalizează gestionarea fluxului de migranți, se arată într-un acord de cooperare dintre Comisia Europeană și Executivul Tunisiei. De asemenea, un oficial european, care citează un raport al ONU, semnalează că fondurile UE ajung la entități guvernamentale și conexe implicate în infracțiuni contra umanității.
Memorandumul dintre Executivul european și Tunisia prevede acordarea unui pachet de sprijin în valoare de 105 milioane de euro pentru gestionarea frontierelor, operațiuni de căutare și salvare și activități de combatere a contrabandei și repatriere a migranților, notează euronews.com.
Acest model de cooperare nu este o noutate pentru UE, iar liderii europeni par să nu aibă nimic împotrivă, ba chiar în cadrul celui mai recent Consiliu al UE "au subliniat importanța consolidării și dezvoltării unor parteneriate strategice similare".
Însă pe cine plătește UE pentru a reduce fluxul migraționist și, mai ales, cu câți bani?
Pe lângă cele 6 miliarde de euro pe care UE le dă Turciei din 2016, blocul comunitar va mai aloca încă 60 de milioane de euro pentru gestionarea fluxului migrator dinspre Balcanii de Vest, 120 de milioane de euro pentru Egipt și încă 152 de milioane de euro pentru Maroc.
Cu toate acestea, nu doar țările vecine UE primesc bani. Nigeria, spre exemplu, a primit 28.4 milioane de euro sprijin guvernamental pentru a gestiona migrația, Bangladesh a luat de la UE 55 de milioane de euro, iar Pakistan a încasat 59 de milioane de euro pentru diferite programe, inclusiv pentru reintegrarea propriilor cetățeni, migranți repatriați din Europa.
Realitatea este că o imagine clară și transparentă a tuturor banilor cheltuiți de către UE în gestionarea fluxului de migranți este greu de obținut, susține Sergio Carrera, cercetător al Centrului pentru Studii de Politică Europeană.
"Este de fapt un tablou vast, fragmentat și extrem de complex cel al fondurilor pe care UE le utilizează pentru a-și finanța prioritățile legate de gestionarea migrației", a declarat Carrera pentru Euronews.
"Există AMIF (Fondul pentru azil, migrație și integrare), care este un fond pentru gestionarea chestiunilor interne, dar există, de asemenea, fonduri destinate politicilor de vecinătate și politicilor pentru dezvoltare. Imaginea de ansamblu arată că este imposibil oricui să priceapă cu adevărat ce finanța UE și unde. Și cel mai îngrijorător este impactul pe care aceste fonduri îl au asupra drepturilor omului, a statului de drept și a democrației", a întărit acesta.
În Libia se constată una dintre cele mai îngrijorătoare situații. În 2017, UE a lansat misiunea de sprijin pentru gestionarea integrată a frontierelor și a migrației (SIBMMIL). Costurile cu această misiune se ridică la aproximativ 59 de milioane de euro și includ furnizarea a nouă nave pentru operațiuni de căutare și salvare și instruirea a peste 100 de membri ai Gărzii de Coastă libiene (un organism pe care mai multe asociații îl acuză de încălcarea drepturilor omului), precum și o misiune de anchetă a ONU.
"Raportul misiunii de anchetă a ONU din luna mai a fost foarte, foarte clar", a declarat pentru Euronews europarlamentarul olandez Tineke Strik, membru al Grupului Verzilor.
"Paza de coastă libiană și alte entități conduse de stat și finanțate de către UE sunt profund implicate în crime împotriva umanității. Ele sunt implicate în contrabandă, trafic și sclavie. Ei țin oamenii în detenție. Îi torturează, pentru a-i determina pe membrii familiilor să îi plătească", a mai spus oficialul european.
"Îi folosesc pentru a-i șantaja pe membrii familiilor victimelor și profită enorm de pe urma traficării lor, iar acestea sunt entitățile finanțate de obicei de către UE. Așadar, ONU a ajuns la concluzia că UE, prin fondurile sale, contribuie la crime împotriva umanității", a conchis Strik.