Un italian din Brescia, care a colecționat toate lozurile necâștigătoare pe care le-a cumpărat de-a lungul vieții, a calculat câți bani a pierdut și vrea astfel să contribuie la creșterea gradului de conștientizare asupra pericolului pe care îl reprezintă dependența față de jocurile de noroc.

„Ceilalți jucători trebuie să știe ce se întâmplă cu cei care urmăresc visul unei victorii care nu vine niciodată”, spune Mario, care a avut ideea ca lozurile lui să fie folosite în cadrul unui flash mob cu caracter social organizat de o serie de entități din Brescia.

„Iată, 362.000 de euro dați pe locuri răzuibile pentru ratați. Și iată lozurile cumpărate înainte de 2002, 90 de milioane de lire, sau 45.000 de euro. Luați-le și aruncați-le prin oraș! Să știe și alți jucători cum ajung cei care urmăresc visul unui câștig care nu vine niciodată. Să se oprească la timp și să ceară ajutor”. Spunând asta, Mario i-a predat lozurile regizorului de teatru Pietro Arrigoni pentru a fi folosite în cadrul proiectului social. Lozurile erau puse în nouă cutii, iar Mario - de 70 de ani - spune că reprezintă eșecul lui în viață, dar că acum este pe drumul cel bun și se tratează de dependență, relatează Corriere della Sera.

Lozurile au fost folosite de Arrigoni și o trupă de acrobați pentru un flash mob de impact, ca parte a unui proiect de conștientizare a pericolelor dependenței de jocuri de noroc. Au fost organizate mai multe astfel de reprezentații, iar ultimul eveniment a avut loc sâmbătă, când lozurile pierdute de Mario au fost aruncate pe străzi. Pe asfalt, au fost scrise cu creta sumele irosite la jocurile de noroc: 2 miliarde de euro în fiecare an numai în zona Brescia și 111 miliarde în toată Italia.

„Viața merită trăită, nu răzuită”, a fost numele pe care l-a primit această inițiativă. Regizorul Pietro Arrigoni aducea deja pe străzi poveștile nerostite și disperate ale multor dependenți de jocuri de noroc. „Mario ne-a abordat întrebându-ne dacă avem nevoie de lozuri răzuibile pentru flash mob-ul nostru. Inițial nu a avut curajul să-mi spună adevărul. A spus că a găsit acele mii de cupoane printre gunoaiele vecinului său”, apune Arrigoni, care i-a promis lui Mario să nu-i dezvăluie adevărata identitate. „L-am sunat cu puțin timp în urmă, întrebându-l dacă vrea să-și spună povestea pentru Corriere. El i-ar putea încuraja pe alți dependenți de jocuri de noroc să ceară ajutor. Mi-a spus că trebuie să-și protejeze copiii, familia”.

Mario a fost bogat, a avut un loc de muncă bun și o casă frumoasă. „Chiar și atunci când l-am întâlnit pentru prima dată era bine îmbrăcat, cu o manieră distinsă, confirmând că dependența de jocuri de noroc nu ține cont de clasă”, a povestit Debora Zucca, asistent social la o organizația implicată în proiect. „Mulți jucători înrăiți cred că se pot vindeca singuri. E o iluzie periculoasă. Din păcate, foarte puțini decid să caute tratament: vin la noi atunci când membrii familiei descoperă că au conturile bancare pe roșu”, a spus Gianni Lazzari, președintele organizației.