Soldații ucraineni care apără orașul Kurahove au raportat faptul că numărul de trupe s-a redus drastic, problemele legate de efectiv fiind mult mai grave chiar decât lipsa de arme sau superioritatea armatei ruse, relatează El Pais. Localitățile Kurahove, Pokrovsk, Torețk și Ceasiv Iar sunt înconjurate acum din nord, sud și est, ceea ce complică mult eforturile de apărare ale armatei ucrainene și îi forțează pe soldați să se retragă tot mai mult ca să nu fie încercuiți din toate direcțiile de trupele ruse.
Soldații din patru brigăzi care apără Kurahove au explicat că situația pare foarte sumbră în acest sector al linie frontului din cauza numărului insuficient de trupe care să îi înlocuiască pe ce care luptă în acest moment.
„De ce ne retragem? Pentru că nu avem nicio rotație, nu ne odihnim și suntem demoralizați”, a explicat un ofițer cu nume de cod Șkoda din unitatea anti-drone a Brigăzii 46 Aeropurtată.
Mai mulți soldați ucraineni s-au plâns în ultimul timp de problema tot mai mare a dezertorilor din armată.
Biroul Procurorului General al Ucrainei a raportat aproape 100.000 de cazuri de dezertare de la începutul războiului, iar peste jumătate dintre ele au avut loc anul acesta. Cifra reprezintă aproximativ 10% din personalul Forțelor Armate Ucrainene.
„Am avut un prieten căruia îi spuneam Anglia. A luptat în tot războiul pe linia frontului în Robotine, Soledar, Herson... era extenuat, nu mai putea să continue și comandanții nu i-au dat niciun răgaz. Acum câteva zile, a plecat pur și simplu”, a povestit Șkoda.
Evghen Ciurbanov, un comandant adjunct din Brigada 46 și veteran de război decorat cu cele mai înalte onoruri militare, a avertizat că orașul Kurahove va avea aceeași soartă ca Avdiivka și Vuhledar, care au fost cucerite de armata rusă anul acesta.
Ciurbanov, care a fost rănit de șapte ori în război, a explicat că ar avea dreptul să plece din armată, dar că a ales să rămână din cauza lipsei acute de soldați.
Soldații pe care îi are sub comandă ar urma să își apere pozițiile timp de trei luni fără nicio pauză sau rotație de trupe – cu un an în urmă, procesul de rotație a trupelor avea loc la o lună, iar în primul an de război, la fiecare patru zile.
Un ofițer din Brigada 119 a Forțelor de Apărare Teritorială (TRO) a dezvăluit că în Kurahove a avut loc o rebeliune în masă a soldaților care au refuzat să execute ordinele – au fost transferați apoi în Sumî, de unde erau direcționate operațiunile incursiunii ucrainene în provincia rusească Kursk.
Mai mult, în Vuhledar, 100 de soldați dintr-o altă brigadă a TRO și-au abandonat pozițiile cu doar câteva zile înainte ca localitatea să fie ocupată de forțele ruse, la începutul lunii octombrie. Soldații au luat această decizie drastică în semn de protest împotriva misiunii de a apăra orașul fără a primi instruirea și armele adecvate.
În medie, timpul petrecut de fiecare soldat pe frontul din Kurahove este de aproximativ 25 de zile, potrivit mărturiilor soldaților.
Bizon, un soldat din Brigada 119 a TRO, a estimat că sunt de trei ori mai mulți soldați ruși decât ucraineni în această parte a frontului. „Slavă Domnului că nu au informații precise despre cât de gravă este situația noastră în unele zone”, a spus Bizon.
Ciurbanov a precizat că rușii sunt „mai bine echipați, antrenați și adaptați la acest război decât erau înainte”.
Serviciile de informații americane au spus în septembrie că Ucraina a pierdut 80.000 de soldați în război și alți 400.000 au fost răniți, potrivit The Wall Street Journal. Cei mai mulți dintre ei sunt în recuperare și se vor întoarce pe linia frontului.
„Mobilizarea civililor merge prost pentru că oamenii sunt speriați”, a spus Șkoda. „Ei văd persoane care sunt luate cu forța de pe stradă și trimise pe front cu o minimă pregătire. Nu vreau pe nimeni de genul acesta de partea mea – nemotivați și slab pregătiți – pentru că viața mea este în mâinile lor.”
Realitatea cruntă a valurilor rapide de mobilizare s-a văzut în luna iulie, când a apărut știrea morții lui Matisiahu Anton Samborsk, fiul rabinului șef al Ucrainei. Samborsk a fost mobilizat în luna mai, a trecut printr-un stagiu de pregătire de doar o lună și a fost ucis după doar trei săptămâni de lupte.
„Problema acum nu o reprezintă armele, ci oamenii. Nimeni nu vrea să se alăture armatei. Brigăzile ne spun că nu pot face rotații, că sunt extenuați. În curând, nu va mai rămâne nimeni să lupte”, a spus și șeful unei echipe de presă a Ministerului Apărării care vizita regimentele din Ulakli, aflat la aproximativ 12 kilometri vest de Kurahove.
Kurahove este doar unul din multele orașe fantomă din estul Ucrainei – tot ce a mai rămas sunt străzi goale și subsoluri în care se ascund soldații.
Orașul se află în calea armatei lui Putin care continuă să pună la pământ cu focuri de artilerie și bombardamente aeriene orice clădire se arată la orizont, înainte de a trimite trupele de asalt.
Ucrainenii ar putea să răspundă apărând fiecare colț de stradă în lupte urbane sau ar putea abandona orașul, așa cum s-a întâmplat în Avdiivka.
Piloții de drone ai Brigăzii 113 TRO și Șkoda au recunoscut că dependența Ucrainei de drone pentru apărare are și un dezavantaj: dronele sunt mult mai greu de manevrat în zonele urbane decât în câmp deschis.
„Dacă lucrurile nu se schimbă semnificativ, nepoții noștri vor fi nevoiți să continue luptele”, a rezumat situația pe un ton sumbru Ciurbanov.