Studiul mormintelor antice este un mod fascinant de a privi în trecut, deși unele cercetări pot aduce mai multe întrebări decât răspunsuri. Un exemplu este un cimitir din Neoliticul timpuriu descoperit în Suedia, unde sunt mai multe schelete, dar niciun craniu, relatează Science Alert.
Camera funerară de piatră, numită și dolmen, a fost găsită în Tiarp, lângă Falköping, și cercetată de oamenii de știință de la Universitatea din Göteborg din Suedia și de la Universitatea Kiel din Germania. Au reușit să catalogheze rămășițele a cel puțin 12 persoane.
Cel puțin deocamdată, experții nu pot explica unde au dispărut toate capetele. Nici nu știu dacă au fost îngropate acolo, în primul rând. Ar putea fi vorba despre un furt, un ritual sau o serie de decapitări, deși nu există semne pe rămășițele care să indice că au avut un sfârșit violent.
„Este un mormânt care datează din perioada neolitică timpurie, aproximativ 3500 î.Hr.”, spune arheologul Karl-Göran Sjögren, de la Universitatea din Gothenburg.
„Craniile și unele oase mari lipsesc și este posibil să fi fost scoase din mormânt. Nu știm dacă asta are legătură cu ritualurile de înmormântare sau cu altceva”, adaugă el.
Desigur, orice s-ar fi putut întâmpla de-a lungul mileniilor, dar acest lucru nu explică de ce atât de multe dintre oasele mai mici sunt încă intacte, în timp ce craniile și alte oase mai mari lipsesc.
Nu este un lucru pe care arheologii îl întâlnesc adesea, deși astfel de morminte au mai fost găsite. Un exemplu este un sit chiar mai vechi din Slovacia unde, la fel, nu există cranii.
„Acest lucru diferă de ceea ce vedem de obicei în mormintele megalitice, adică în camere funerare din piatră din perioada neolitică. De obicei, oasele care lipsesc sunt oase mai mici de la picioare și mâini”, spune Sjögren.
Pe lângă rămășițele umane, echipa a reușit să identifice și oase de rozătoare, broaște, porci și oi sau capre - deși este posibil ca nu toate aceste oase să dateze din aceeași perioadă de timp.
Falköping este o zonă bine cunoscută pentru mormintele cu pasaje de trecere incluse, dar acesta este mai puțin obișnuit. Este cu 150-200 de ani mai vechi decât majoritatea celorlalte și are câteva caracteristici distinctive de construcție.
Echipa încearcă acum să afle mai multe despre scheletele din acest cimitir, care cel mai probabil au aparținut unei comunități de fermieri. Dacă vor reuși să afle dacă adulții și tinerii din mormânt au fost sau nu rude, de exemplu, aceasta i-ar ajuta să înțeleagă ce s-a întâmplat de fapt.
„Rezultatele preliminare arată că ADN-ul din oase este bine conservat. Aceasta înseamnă că vom putea reconstrui relațiile de familie dintre oamenii din mormânt și lucrăm la asta acum”, spune Sjögren.