Pentru noi, țările din Europa de Est, intrarea în Uniunea Europeană a fost o sărbătoare. Am știut cu toții că democrațiile consolidate din vestul Europei, anii de experiență în protejarea drepturilor omului, în adaptarea politicilor publice, puterea economică și militară ale acestor state vor fi garantul nostru, al oamenilor de rând, în fața totalitarismului, în fața sărăciei și a injustiției pe care am trăit-o decenii la rând.

Supremația justiției, însă, pare să pălească pentru mulți atunci când țara este administrată în așa fel încât omul să nu simtă lipsuri majore. Libertatea cuvântului, independența presei, independența justiției parcă sunt greu de perceput și își pierd din importanță în fața discursurilor bine ticluite și a măsurilor care îi fac pe oameni să se simtă deosebiți.

În țara vecină Ungaria, am văzut valorile democratice încălcate încet, încet, una după cealaltă, așa încât oamenii să se obișnuiască cu ideea, iar cei care nu pot accepta aceste încălcări să fie trecuți sub tăcere, să li se ia posibilitatea de a se exprima.

Am asistat acum câțiva ani la închiderea în Ungaria a uneia dintre cele mai importante universități de studii sociale, care promova dialogul și valorile democratice. Au urmat modificarea legilor și atacuri la adresa presei libere, cea care îndrăznea să critice măsurile luate de Viktor Orbán, prim-ministrul Ungariei.

Atacurile la adresa justiției au fost mai directe, cu susținerea și numirea în fruntea Curții Constituționale a unui președinte care a avut 13 voturi împotrivă și doar unul pentru în cadrul organismului de specialiști care ar fi trebuit, conform legii, să-și dea avizul.

Constituția Ungariei a fost amendată în mod repetat pentru a da mai multe puteri executivului, ultima modificare permițând executivului să guverneze prin decrete și chiar să anuleze deciziile luate de parlament atâta vreme cât există o stare de „pericol", dacă o țară vecină se află în război.

Viktor Orbán și-a sporit puterile în mod repetat în ultimii ani, ajungând să fie una dintre cele mai puternice autocrații. Legislația electorală a fost, de asemenea, modificată, pentru a diminua rolul opoziției, al aleșilor care nu fac parte din partidul majoritar.

Toate acestea sunt noțiuni abstracte, dar regimul autocrat de la Budapesta a ajuns la lucruri mult mai concrete: la corupție și la clientelism. Una dintre problemele majore semnalate în nenumărate rânduri sunt nepotismul și favoritismele care fac ca autoritățile să nu mai țină cont de merite în cazul angajărilor, iar firmele care câștigă licitațiile publice să fie firmele de casă.

Corupția și conflictele de interese în utilizarea fondurilor europene sunt extrem de concrete și nu poate fi acceptată ideea că s-a furat, dar s-a și făcut. Banii din fondurile europene sunt destinați dezvoltării țării și trebuie utilizați fără a favoriza firmele de casă.

Ieșirile prim-ministrului Ungariei, care își dorește oameni de rasă pură, nerespectarea drepturilor minorităților și terfelirea valorilor democratice sunt inacceptabile în condițiile în care la intrarea în Uniunea Europeană întreaga populație a susținut, prin vot direct, aderarea și respectarea valorilor democratice care stau la baza acestei construcții politice.

Au fost ani în șir de sfaturi, de scrisori oficiale și comunicate prin care Comisia Europeană atrăgea atenția Ungariei asupra încălcărilor valorilor cuprinse în tratatele europene. Au fost discuții complexe și semnalări ale direcției greșite.

Cred că una dintre devierile cele mai flagrante și una dintre cele mai clare lipse de respect față de noi, toți ceilalți europeni, a fost momentul în care Ungaria s-a opus sancțiunilor împotriva Rusiei, menite să slăbească forța economică de a susține acest război de agresiune.

Pe lângă lipsa de unitate, de solidaritate de care a dat dovadă guvernul de la Budapesta atât în perioada pandemiei, la începutul crizei energiei, cât și odată cu începerea războiului de la porțile Uniunii Europene există o serie de elemente care au dus la declararea faptului că Ungaria nu mai este o democrație consolidată și a devenit o autocrație.

Comisia Europeană și Parlamentul European au decis să facă front comun și să ia foarte în serios atitudinea Ungariei și acuzațiile de corupție, de conflict de interese în utilizarea fondurilor europene.

Corupția neoprită la timp duce la atacuri grave asupra democrației, iar Uniunea Europeană poate funcționa doar atâta vreme cât există democrație. Pacea și dezvoltarea în interiorul Uniunii nu pot fi menținute prin tolerarea autocrației. Vedem autocrație la Moscova și îi vedem și simțim urmările. Nu putem și nu trebuie să tolerăm autocrații, pentru că ne punem pe noi înșine în pericol.

Marele elan al guvernului Ungariei s-a domolit în momentul în care Comisia Europeană a înghețat cele 7,5 miliarde de euro, bani pe care ar fi trebuit să-i primească Ungaria, și mesajul a fost foarte clar din partea celor două instituții europene: este nevoie de o justiție independentă, de libertate de exprimare și de valori democratice.

Guvernul de la Budapesta a venit cu o serie de modificări legislative în direcția respectării independenței justiției, chiar dacă aceasta înseamnă mână liberă în condamnarea corupților la orice nivel. Rămâne să vedem o poziție unită a Consiliului European și legile justiției așezate în lăcașul lor firesc în Ungaria.

Acesta nu este decât un mare semnal de alarmă dat de Comisia Europeană pentru toate statele în care corupția este la nivel ridicat și în care actuala putere încearcă să modifice legile justiției pentru a-și proteja corupții. Este un mare semnal de alarmă și pentru România, care se joacă de câțiva ani cu legile justiției de parcă nici Comisia de la Veneția, nici Comisia Europeană nu ar ști care este scopul lor final.

PNL și PSD trebuie să înceteze acum acest joc pentru ca România să nu piardă sumele imense de bani care ar putea redresa economia națională și care, pentru prima oară în istorie, ne-ar putea aduce la nivelul de dezvoltare comparabil cu cel european.Justiția liberă, presa independentă, libertatea de opinie și lipsa corupției sunt valori sine qua non în orice societate prosperă și democratică. Pentru acestea merită să facem toate eforturile, iar Uniunea Europeană pare mai hotărâtă ca oricând să le apere.