Avem o premieră la nivel european. Situaţia mondială a făcut în sfârşit Europa să reacţioneze şi să îşi securizeze un buget pentru apărarea comună a blocului comunitar. Pentru prima oară, cele 27 de state membre se pun de acord că este nevoie să investească în securitatea lor şi vor să facă acest lucru împreună, nu doar la nivel naţional sau sub umbrela NATO. De unde vin banii și cum va fi afectat stilul de viaţă european şi nivelul de trai al cetăţenilor? Ne răspunde la întrebări Siegfried Mureşan, negociatorul şef pentru bugetul Uniunii Europene, într-un nou episod  „Pașaport Diplomatic”. 

 

Cristina Cileacu: Bugetul multianual al Uniunii Europene înseamnă un plan pe șapte ani făcut în avans, pentru a ști cum anume se rulează banii europeni. Însă se discută foarte mult despre bani și avem deja în prezent o serie de crize. Cu siguranță, doar dacă ne uităm puțin peste ocean vom mai avea parte de încă o serie de crize. Nu mai spunem de război. Cum se poate face un astfel de plan pe șapte ani, având în vedere cât de complicată este situația în acest moment?

Siegfried Mureșan: Este foarte important. Bugetul Uniunii Europene este mereu planificat pe șapte ani de zile, pentru că mai ales marile proiecte de infrastructură, construcția de autostrăzi, reabilitarea căilor ferate, aceste proiecte de mare anvergură au nevoie de mai mulți ani, de la planificare până la finalizare. În plus, beneficiarii de fonduri europene să aibă predictibilitate pe o perioadă de câțiva ani privind fondurile pe care le primesc, tipurile de proiecte eligibile și condițiile în care vin banii. De aceea e justificat să existe o planificare multianuală, însă vedem acum că această planificare are nu doar avantaje, ci are și dezavantaje. Ne aflăm în momentul de față în bugetul pentru perioada 2021-2027, buget care a fost decis în anul 2020, înaintea invaziei ilegale și ilegitime a forțelor ruse în Ucraina, care a însemnat că noi trebuie să ajutăm Ucraina mai mult, că avem o serie de oportunități, dar și nevoia de a ajuta Republica Moldova, avem o serie de nevoi în reorganizare a infrastructurii energetice și a politicii energetice. Ce încerc să spun este că șapte ani este o perioadă lungă de timp.

Mereu în șapte ani se întâmplă lucruri neprevăzute și de aceea propunerea mea, ca responsabil în Parlamentul European, raportor al Parlamentului pe buget multianual, va fi să avem mai multă flexibilitate în următorii șapte ani, adică să decidem priorități strategice, să alocăm sume mari de bani, dar să păstrăm mai mulți bani în rezervă, să avem mai multă flexibilitate pentru a putea reacționa în cazul unor evenimente neprevăzute. Fiindcă, așa cum în perioada 2014-2020 am avut Brexitul, am avut pandemia generată de coronavirus, am avut o criza migrației și a refugiaților în anii 2015-2016.

Așa cum acum avem războiul, cu siguranță vom avea evenimente neprevăzute și în următorii șapte ani, pe care nu le putem anticipa acum. Deci, voi propune un raport între predictibilitate și flexibilitate și e clar că va trebui să susținem în mod adecvat prioritățile tradiționale: agricultură, politica de coeziune, dar și noile priorități cercetare, dezvoltare, inovare, competitivitate, securitate, protecția frontiere externe a Uniunii Europene. Iar securitatea și apărarea e clar că sunt prioritatea susținută de toată lumea în momentul de față, Deci priorități clare, mai multă flexibilitate.

Cristina Cileacu: O să ajungem imediat la apărare, dar vreau să vă întreb, pentru că vorbim de atâtea crize, le-ați pomenit, sunt și cele la care nu ne așteptăm, dar pot să apară peste noapte. Uniunea Europeană, la rândul ei, s-a împrumutat ca să facă față la aceste crize. Cum este în momentul de față bugetul UE? Mai sunt bani europeni?

Siegfried Mureșan: Uniunea Europeană nu are voie să facă deficit, spre deosebire de statele membre, Uniunea Europeană are un buget și trebuie să se încadreze în acel buget și se încadrează mereu în acel buget. Uniunea Europeană nu face deficit , unu la mână, doi la mână, imediat după începutul pandemiei generată de coronavirus, am decis să lansăm un instrument unic, limitat în timp, sub un principiu, pe baza unui principiu al condiționalității, adică bani pentru investiții la schimb cu reforme, numit Mecanism European de Redresare și Reziliență, din care sunt finanțate planurile naționale de redresare și reziliență ale tuturor statelor membre.

Știu că în România suntem obișnuiți să primim bani de la Uniunea Europeană, nu ne întrebăm prea mult de unde vin acești bani, însă mereu când cineva primește bani, banii trebuie să vină de undeva. Pentru înființarea acestui Mecanism European de Redresare și Reziliență am decis să dăm pentru prima dată permisiunea Uniunii Europene de a se împrumuta. Uniunea Europeană împrumută pentru nevoile tuturor statelor membre aproximativ 700 de miliarde de euro. Este o sumă foarte mare. PNRR-urile înseamnă jumătate credite, jumătate fonduri nerambursabile. Fondurile nerambursabile, Creditele vor fi rambursate înapoi de state, dar fondurile nerambursabile, nu. Ca atare, va trebui să găsim o modalitate pentru ca Comisia Europeană să plătească înapoi această datorie piețelor internaționale.

Ce încerc să spun este starea bugetului Uniunii Europene este una bună, bugetul nu are datorie, dar avem această chestiune fără răspuns încă, o problemă nerezolvată, cum rambursăm datoria făcută pentru PNRR. Și aici fie o rambursăm în parte din bugetul Uniunii Europene, ceea ce ar însemna o tăiere a bugetului Uniunii Europene. Eu sunt împotrivă, Parlamentul European este împotrivă, avem nevoie de un buget mai mare, nu de un buget mai mic al Uniunii Europene, în viitor avem mai multe priorități, fie statele membre contribuie mai mult în bugetul Uniunii Europene, pentru a rambursa datoria făcută pentru PNRR-uri. Aceasta este una dintre soluții, dar e clar că statele bogate nu vor vrea să contribuie mult mai mult, ele ar trebui să contribuie mult mai mult. O altă variantă este crearea unor surse proprii de venit ale Uniunii Europene, din care să fie rambursată această datorie. Cred că aceasta ar fi o idee bună. Noi, Parlamentul European, susținem surse proprii de venit ale Uniunii Europene.

Cristina Cileacu: Dar ce ar însemna aceste surse proprii de venit, dați-ne un exemplu, ca să înțelegem.

Siegfried Mureșan: Avem o taxă pe plasticul de unică folosință acum, care merge direct în bugetul Uniunii Europene. Se discută despre taxe pe tranzacții financiare, se discută despre taxarea importurilor la frontiera externă a Uniunii Europene, în funcție de cât de mult au poluat în procesul de producție, deci o sursă proprie de venit a Uniunii Europene și o altă variantă este reeșalonarea unei părți a datoriei. Cred că vom ajunge la o soluție bazată pe cele trei, adică statele membre să plătească un pic mai mult. Asta nu ar afecta România foarte mult, fiindcă statele bogate ar plăti un pic mai mult, o parte din datorie să fie reeșalonată și să și introducem câteva taxe, câteva surse proprii de venit ale Uniunii Europene.

Cristina Cileacu: Pentru că ați pomenit apărarea și este, de altfel, subiectul important în momentul de față. Va fi nevoie ca Uniunea Europeană să poată să se apere pe termen lung mai mult singură și mai puțin cu sprijinul venit din partea partenerului transatlantic. Cum va fi această parte care ține de apărare, prevăzută în viitorul buget la care se lucrează?

Siegfried Mureșan: Păi, în primul rând, este clar că apărarea va fi una dintre marile priorități ale bugetului Uniunii Europene după 2028. Ea nu a fost în trecut. În trecut, banii au mers în principal în investiții politică de coeziune, reducerea decalajului regiunilor mai puțin dezvoltate față regiunile dezvoltate, agricultură și așa mai departe. Acum pot să spun următoarele 1. Apărarea va fi o prioritate a bugetului Uniunii Europene și toate statele, atât cele care contribuie mai mult în buget, economiile mai puternice Germania, Olanda, Danemarca, Suedia sau Austria, cât și cele ca noi, România, care beneficiază mai mult din buget. Noi, Bulgaria, Polonia, toate, dorim ca apărarea să fie o prioritate. Deci 1, apărarea va fi o prioritate. Vom aloca cât putem de mult din noul buget, dar...

Cristina Cileacu: Se estimează o oarecare cifră, cât anume din bugetul viitor al UE va reprezenta partea de apărare?

Siegfried Mureșan: În momentul de față, comisarul european pe apărare centralizează proiectele pe care Uniunea Europeană le poate face la comun în domeniul apărării, pentru a avea o sumă a proiectelor pe care mai bine le facem la nivel european decât să le facă statele membre individual. Iar în luna martie Comisia Europeană va prezenta această comunicare, acest raport elaborat de comisarul european pe apărare. Sumele de bani care au circulat și din partea institutelor de cercetare în ultimele luni prevăd necesarul de cheltuieli în domeniul apărării la nivel european la 500 de miliarde de euro în următorii 10 ani. Uniunea Europeană, cum am spus, poate aloca mai mulți bani din bugetul Uniunii Europene, făcând apărarea una între priorități.

Ce mai putem face este ca din politica de coeziune din care finanțăm proiecte de infrastructură, să finanțăm proiecte care au utilizare duală, civilă și militară, să extindem aeroporturi, inclusiv în România, care pot avea o utilizare duală, civilă și militară. Mă gândesc la aeroportul de la Brașov, care este în apropierea bazei militare Cincu, unde e o nevoie mai mare de transport, inclusiv militar. Mă gândesc la alte proiecte de infrastructură rutieră, feroviară, care au o utilizare civilă în viața de zi cu zi, dar pot fi folosite și pentru transportul de echipamente militare. Deci, apărarea ca nouă prioritate, utilizarea unor programe deja existente, a unor politici existente, cum e politica de coeziune în scop dual, civil și militar.

Și încă un lucru foarte important bugetul la care începem să lucrăm acum va intra în vigoare în 2028, va produce rezultat în 2029-2030, adică până facem achiziții, până echipamentele ajung la cei care au nevoie. Sincer, e cam târziu. Un lucru bun, util, pe care îl facem, dar cam târziu. Ca atare, mă aștept ca în acest an șefii de state și de guverne grupați în Consiliul European să decidă crearea unui fond pentru apărare pentru perioada 2025-2027. Cred că vor avea loc prime discuții în luna martie și cred că aceste discuții vor fi finalizate în luna iunie, sper cu o decizie de a crea un fond de apărare care să fie disponibil imediat, fiindcă, repet, în actualul buget nu avem bani pe apărare. Nu a fost prevăzută apărarea ca prioritate înaintea războiului din Ucraina, când am decis bugetul 2020, iar viitorul buget e util, dar vine prea târziu.

Cristina Cileacu: Bani mai mulți pentru apărare, tocmai pentru că nu au fost până acum prevăzuți în buget, toată lumea știa că statele Uniunii Europene sunt și membre ale Alianței Nord-Atlantice, deci era umbrela NATO. Există în continuare umbrela NATO, în bugetul UE nu au fost bani pentru apărare. Acum, că se includ acești bani pentru apărare, înseamnă bani mai puțini pentru diferite alte ramuri la nivel european, pentru că UE este preocupată în principal de bunăstarea cetățenilor, trebuie spus acest lucru.

Siegfried Mureșan: E nefiresc să aștepți ca Uniunea Europeană să facă mai mult cu un buget mai mic. Ca atare, dacă așteptăm ca Uniunea Europeană să facă mai mult pentru noi în următorii ani, ar fi firesc să aibă și un buget mai mare. Nouă, României, ne e ușor să spunem acest lucru, fiindcă adevărul este, de când am aderat la Uniunea Europeană, până astăzi am contribuit cu aproximativ 35 de miliarde de euro la bugetul Uniunii Europene. Am absorbit aproximativ 99 de miliarde. Pentru fiecare euro plătit am primit 3 euro înapoi.

Ca atare, cu cât bugetul e mai mare, pentru noi acesta e un lucru bun. Cu cât Europa e mai puternică, cu atât mai bine pentru noi, fiindcă, repet, dintr-un fond, de obicei noi primim 3 euro pentru fiecare euro pe care îl contribuim. Dar din nou, acești bani vin de la statele bogate, unde și acolo bugetele sunt limitate și vedem în această perioadă în Germania, în Franța e nevoie de asemenea de reduceri de cheltuieli. Ce încerc să spun e următorul lucru, și aici și ca negociator al Parlamentului European pentru viitorul buget, nu voi solicita o creștere automată și nejustificată a bugetului, ci voi cere o evaluare a politicilor în fiecare domeniu și, dacă va fi nevoie de creștere, voi susține creșteri, însă moderate, realiste. Iar ce vreau să spun este că statele contributoare nete au mari dificultăți în a plăti mai mult în bugetul Uniunii Europene. Nu au bani nici ele, dar există un domeniu pentru care sunt dispuse să plătească și acela este apărarea. Deci cred că pentru apărare putem avea creștere de buget fără a afecta prioritățile tradiționale, fiindcă, exact cum ați spus, scopul e bunăstarea, e reducerea decalajului dintre regiuni.

Deci cred că putem avea o creștere a bugetului pentru apărare, dar va trebui să convingem statele contributoare nete că banii sunt bine folosiți, că proiectele sunt justificate, că au o valoare adăugată la nivel european, adică, că le putem face mai bine, mai ieftin la nivel european decât la nivel național. Mă refer la un scut antiaerian la nivel european care să ne protejeze pe toți. Nu poate fi făcut la nivel național de niciunul dintre statele membre. El trebuie făcut la nivel european. Astfel de proiecte sunt centralizate în momentul de față de Comisia Europeană, ni le va prezenta în luna martie, împreună cu costurile lor și atunci eu mă aștept ca guvernele să discute în martie pentru început și să decidă în iunie să finanțeze astfel de proiecte prin contribuții mai mari la bugetul Uniunii Europene.

Cristina Cileacu: Ne uităm, spuneam, peste Ocean și vedem că de acolo vin două promisiuni. Una deja se întâmplă și aici mă refer la creșterea de taxe. Deja Donald Trump a impus o taxă de 25% pe importurile care intră în Statele Unite, de oțel și de aluminiu din Uniunea Europeană. Cum o să răspundă Uniunea Europeană și din punct de vedere al bugetului, desigur, la această provocare venită din Statele Unite?

Siegfried Mureșan: În primul rând, Statele Unite ale Americii au fost pentru noi un partener esențial în domeniul securității și în domeniul comerțului în ultimii zeci de ani.

Cristina Cileacu: Sunt în continuare.

Siegfried Mureșan: Noi nu vom întoarce niciodată spatele Statelor Unite ale Americii, dar trebuie să fim pregătiți pentru măsuri mai puțin prietenoase din partea noii administrații americane. Deci Uniunea Europeană niciodată nu va provoca, niciodată nu va întoarce spatele, dar vom fi pregătiți să ne apărăm companiile. Reacția Uniunii Europene la eventualele taxe vamale impuse companiilor europene va fi una proporțională.

Comisia Europeană a pregătit deja taxele vamale pe care le-am putea introduce. Sunt foarte multe companii americane care realizează venituri semnificative pe piața europeană. Mă gândesc inclusiv la serviciile digitale pe care toți cetățenii europeni le consumă într-o măsură foarte mare. Noi nu ne dăm seama în viața de zi cu zi, dar rețelele de socializare, fiindcă noi le furnizăm date, informații despre noi, fiindcă petrecem timp acolo.

Cristina Cileacu: Da, nimic nu e gratuit.

Siegfried Mureșan: Câștigă foarte mulți bani pe seama noastră ca consumatori, fiind taxate extrem de puțin. Sunt multe companii americane care fac bani frumoși în Uniunea Europeană, asupra cărora Comisia Europeană ar putea acționa, dar un lucru e clar un război comercial, introducerea de taxe de ambele părți ar însemna izolare și nu ar avea nimeni de câștigat. Din comerț liber ne-am dezvoltat, s-au creat locuri de muncă, s-a creat creștere economică. Eu cred în continuare că, calea de preferat atât pentru Statele Unite ale Americii, cât și pentru noi, este păstrarea unui nivel cât mai redus al tarifelor.

Cristina Cileacu: Și cred că cea mai importantă promisiune care vine din partea noii administrații americane este cea legată de o posibilă pace în Ucraina. Evident, toți suntem dornici să vedem această pace, să vedem în ce condiții va fi făcută. În condițiile în care se reușește acest proiect foarte important, este afectat sau nu bugetul Uniunii Europene, adică vom fi implicați în reconstrucția Ucrainei, ce facem în continuare cu bugetul de apărare? Cum se vor echilibra?

Siegfried Mureșan: Evident că o pace vrem cu Rusia în afara Ucrainei, nu cu Rusia în interiorul Ucrainei și cu Rusia cât mai aproape de cât mai departe de frontierele României. Care e implicația asupra costurilor? Reconstrucția Ucrainei va costa sute de miliarde de euro. Toată lumea știe că Uniunea Europeană singură, nu poate plătit din bani publici aceste cheltuieli. Ca atare, să nu ne temem că noi vom plăti pentru reconstrucția Ucrainei și că asta ne va sărăci. Antieuropenii și-ar dori ca noi să ne temem că reconstrucția Ucrainei va fi foarte scumpă pentru noi, însă nu va fi așa. Cum va fi reconstruită Ucraina? În parte din bani publici, de la nivel european, în parte din banii publici veniți din partea statelor membre ale Uniunii Europene, care doresc eventual să ajute, sub formă de credite, în parte de la instituții financiare internaționale, dar într-o măsură foarte mare vor fi și investiții private.

De aceea, ceea ce Comisia Europeană a propus, noi, Parlamentul European, susținem, e următorul lucru integrarea graduală, pas cu pas, a Ucrainei pe piața unică europeană, pe piața internă europeană. Asta înseamnă reducerea barierelor la exporturi, la importuri, la investiții, reducerea birocrației, ușurând, facilitând investiții europene în Ucraina. La momentul la care e situația în Ucraina e stabilă, companii europene vor găsi interesant, dacă repet, există siguranță, stabilitate, reducerea birocrației, aceleași reguli ca cele din Europa, combaterea corupției, instituții publice întărite, vor găsi interesant să investească acolo. Deci reconstrucția Ucrainei va fi o combinație de bani publici, bani privați, din surse europene, dar și din afara Uniunii Europene. Bugetul Uniunii Europene nu va avea de suferit. În ceea ce privește aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană, vreau să spun lucrul care cred că este important: să nu ne temem că aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană ne va costa.

În momentul de față prietenii Federației Ruse își doresc să ne temem că aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană va fi scumpă, banii nu vor mai veni la fermierii români, ci vor merge la fermierii din Ucraina, nu vor mai veni pentru drumuri în România, ci vor merge pentru drum în Ucraina, și prietenii lui Putin își mai doresc ca în care statele bogate, oamenii să se teamă că vor trebui să plătească mai mult în bugetul Uniunii Europene pentru aderarea Ucrainei. Aceasta este o dezbatere falsă din următoarele motive. 1. Nu știm când Ucraina va adera la Uniunea Europeană. 2. Nu știm ce nivel de dezvoltare va avea, adică ce sume i se cuvin. 3. Nu știm cum va arăta acordul de aderare al Ucrainei, Tratatul de aderare al Ucrainei la Uniunea Europeană, adică nu știm ce eventuale perioade tranzitorii vor fi introduse, ca de pildă, dacă fermierilor din Ucraina li se cuvin anumite plăți la hectar, să nu le primească pe toate de la început, să primească doar o parte mică la început, să fie o introducere liniară, graduală, lentă, pe mai mulți ani de zile.

Deci, ce încerc să vă spun este nimeni nu știe în momentul de față să vă spună cât ar costa aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană, fiindcă nu știm când va adera, ce nivel de dezvoltare va avea și ce condiții va negocia. Ca atare, să nu dăm satisfacție prietenilor lui Putin, să credem că aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană va fi scumpă și va însemna că noi toți va trebui să plătim mai mult și vom primi mai mult din bugetul Uniunii Europene. Ca raportor pentru bugetul multianual al Uniunii Europene voi propune ca atunci când facem bugetul pe perioada 2028-2034 să includem fonduri de pre-aderare pentru Republica Moldova, statele din Balcanii de Vest și Ucraina, dar să nu includem fonduri pentru aceste state ca state deja aderate la Uniunea Europeană și voi propune, de asemenea, introducerea unei clauze de revizuire, adică să revizuim bugetul Uniunii Europene, dacă Uniunea Europeană se va extinde înainte de 2034. Și sunt convins că dacă vom avea un val de extindere, doar cu state mici, poate Muntenegru, care este avansat, poate Republica Moldova, dacă va continua cu un guvern serios, pro-european în următorii patru ani, să implementeze rapid reforme. Sunt convins că aceste state mici vor putea fi absorbite din rezervele Uniunii Europene, deoarece vom adopta un buget mai flexibil pe următorii șapte ani, vor putea fi absorbite din rezervele Uniunii Europene, fără a afecta negativ plățile pentru fermieri, pentru comunitățile din statele deja membre.