Cea mai strânsă legătură dintre SUA și China se destramă. Timp de zeci de ani, Wall Street și lumea corporatistă a Americii au profitat de pe urma consumerismului în ascensiune din China. Pe măsură ce populația Chinei devenea tot mai înstărită, companii precum Starbucks, Apple sau Nike s-au înghesuit să intre și să se mențină pe piața chineză. Acum, însă, întregul sistem care a ținut în viață starea de pace între China și SUA se prăbușește, scrie Business Insider.

Consumatorul chinez, care era cândva în plină ascensiune, suferă acum. Companiile din SUA își pierd locurile pe piața chineză în fața rivalilor din China, iar brandurile americane nu se mai pot baza pe China pentru creșterea economică.

În lipsa unor profituri sigure, firmele americane nu mai sunt la fel de dispuse să susțină ideea că piața chineză este crucială pentru succesul viitorului lor.

În loc să încerce să revitalizeze consumatorul chinez și, totodată, să restabilească legăturile economice critice cu America, liderului chinez Xi Jinping nu pare să-i pese.

„Xi nu se scoală în fiecare zi, se uită la economie și se panichează”, a spus Lee Miller, fondatorul firmei de consultanță China Beige Book. „El crede că fac ceea ce trebuie, iar ăsta este un medicament dureros.”

Ceea ce trebuie să facă China, în opinia lui Xi, este să se devină indestructibilă și indispensabilă, prin susținerea întreprinderilor de stat și a altor firme domestice, ceea ce le-ar ajuta să concureze împotriva firmelor străine într-o țară a cărei creștere economică este tot mai lentă.

Beijingul vrea ca restul lumii să devină dependentă de produsele chinezești – nu doar de produsele ieftine de până acum, ci și de tehnologii avansate precum semiconductori, baterii și inteligența artificială și resurse ca galiu și germaniu.

Este o strategie atât de dezechilibrată încât China parcă provoacă restul lumii să răspundă pe măsură.

Starea de pace dintre China și SUA se bazează parțial pe faptul că cele două superputeri pot face afaceri una cu cealaltă chiar dacă nu împărtășesc aceleași valori.

Cu toate că tensiunile sunt destul de mari în Marea Chinei de Sud și în privința Taiwanului, banii au ținut în frâu cele două state. Acum, însă, dacă SUA rămân fără acces la consumatorul chinez, investitorii americani au mai puține motive să vadă China ca pe o piață și mai multe motive să o vadă ca pe o amenințare.

Creșterea economică de 5% preconizată de Beijing pentru anul 2024 este acum pusă la îndoială. Datoria de pe piața imobiliară trage în continuare economia în jos, iar pariul guvernului pe un boom al exporturilor nu pare să dea roade.

Procesul prelungit de deflație erodează valoarea monedei chineze și face ca Beijingul să fie nevoit să exporte mai mult pentru a câștiga la fel de mult ca în trecut. Șomajul în rândul tinerilor (16-24 de ani) a atins un vârf de 17,1% în iulie, obligând o nouă clasă de absolvenți de facultate să concureze pentru joburi cu salarii mici.

Companiile americane au simțit efectele negative din economia Chinei. Vânzările Apple, Starbucks, Nike și Tesla au scăzut considerabil anul acesta. În schimb vânzările rivalilor lor din China, precum Huawei, Luckin sau Cotti Coffee au crescut cu până la 70%.

Schimbările nu sunt o coincidență: fac parte din planul lui Xi de a elimina influența țărilor străine și de a reduce dependența Chinei de brandurile din afara țării.

Afacerea cu investiții bancare în China „a căzut de pe o stâncă”, potrivit directorului general al JPMorgan, Jamie Dimon. Și nu este vorba doar despre presiunea resimțită în economie, ci și de climatul politic: este greu să faci afaceri într-o țară în care datele și oamenii continuă să dispară.

Fără aliați, Washingtonul este un loc foarte pustiu (sau chiar ostil) pentru guvernele străine, în special atunci când aceste guverne au conceput o strategie economică ce ar putea să dezavantajeze economia Statelor Unite.

„Ne îndreptăm spre un alt război comercial, indiferent de cine este președinte”, a explicat Miller. „Modelul economic pe care Xi îl vrea este incompatibil cu restul lumii. Strategia este să privești lucrurile dintr-o perspectivă de securitate națională, în loc de o perspectivă economică.”

În timp ce Kamala Harris ar implementa o strategie eșalonată menită să protejeze industriile legate de tehnologie și siguranța națională, ceea ce s-ar sincroniza mai bine cu răspunsul aliaților Washingtonului, Donald Trump ar crea și mai mult haos și dezbinare între SUA și aliații lor, ceea ce ar ajuta Beijingul.

Pe de altă parte, Trump s-ar înconjura cu consilieri mult mai agresivi care ar oferi o gamă mai largă de opțiuni pentru atacarea economiei chineze – strategia taurului din magazinul de porțelanuri.

Pentru Beijing, problema este că riscul ca acest grup recalcitrant să îi încalce linia roșie – Taiwanul – este mult mai mare. Trump nu dispune de atenția și temperamentul necesar pentru a-i opri.

Partidul comunist chinez are un plan pentru felul în care să abordeze un război comercial – un război în toată regula pentru Taiwan ar fi mult mai îngrijorător pentru Beijing și pentru întreaga planetă.