„Seiful Apocalipsei” din Arctica, de pe insula Spitsbergen din Norvegia, a primit 30.000 de mostre noi, reflectând teama cu privire la amenințarea unui conflict global și a schimbărilor climatice care amenință securitatea alimentară, a declarat miercuri un custode al unității, informează Reuters.

Banca internațională de gene Svalbard Global Seed Vault (SGSV) este amplasată adânc în interiorul unui munte pentru a rezista dezastrelor, de la război nuclear la încălzirea globală, și a fost lansată în 2008 ca o rezervă pentru băncile de gene ale lumii care stochează codul genetic pentru mii de specii de plante.

Prezentat ca un „seif a Apocalipsei”, protejat de permafrost, zăcământul a primit mostre din întreaga lume și a jucat un rol principal între 2015 și 2019 în reconstruirea colecțiilor de semințe deteriorate în timpul războiului din Siria.

„Schimbările climatice și conflictele amenință infrastructura și afectează securitatea alimentară pentru peste 700 de milioane de oameni din peste 75 de țări din întreaga lume”, a declarat directorul executiv Stefan Schmitz al „Crop Trust” într-un comunicat.

Printre noile depozite, prima contribuție a Boliviei la seif a fost făcută de Universitatea Mayor Real y Pontificia de San Francisco Xavier de Chuquisaca, veche de 400 de ani, și adunată de aproximativ 125 de familii de fermieri din comunitățile locale.

„Acest depozit depășește ideea de conservare a culturilor; este vorba despre protejarea culturii umanității”, a declarat într-un comunicat coordonatorul de proiect al Biodiversity for Opportunities, Livelihoods și Development din Bolivia, finanțat de Norvegia.

Ciad, un alt nou venit, a depus 1.145 de mostre de susan, orez, porumb și sorg - toate adaptate climei țării și cruciale pentru dezvoltarea culturilor care pot rezista la creșterea temperaturii și la precipitații neregulate.

În total, peste 30.000 de probe noi din 21 de țări, au inclus și semințe de legume, leguminoase și ierburi de la Uniunea Comitetelor de Muncă Agricolă din teritoriile palestiniene ocupate.

Situate pe o insulă slab populată, la jumătatea distanței dintre Europa continentală și Polul Nord, camerele seifului sunt deschise doar de două sau trei ori pe an pentru a limita expunerea la lumea exterioară.