Un cristal spectaculos care a fost inclus acum 135 de ani într-o colecție de minerale ascundea în interiorul său o comoară încă și mai rară: coaja unui ou de titanozaur de acum 67 de milioane de ani, scrie Live Science.

Oul încrustat provine dintr-o câmpie vulcanică din centrul Indiei, ceea ce i-a făcut pe cercetători să creadă că cuibul titanozaurului în care se găsea acest ou a fost cuprins de lavă la scurt timp după ce dinozaurul a depus oul.

Embrionul s-a descompus în timp ce coaja oului s-a păstrat după formarea straturilor succesive de rocă vulcanică. În milioanele de ani care au trecut de atunci, apă bogată în dioxid de siliciu a pătruns prin coaja oului și s-a cristalizat pentru a forma un agat de culoare roz deschis și albă.

Charles Fraser a descoperit cristalul în perioada în care a locuit în India (1817-1843), iar Muzeul de Istorie Naturală din Marea Britanie l-a catalogat drept un agat în 1883. A stat în colecția muzeului pentru mai bine de un secol până când a fost expusă din nou în 2018.

Forma sferică aproape perfectă a rocii i-a atras atenția lui Robin Hansen, persoana care se îngrijește de expoziția de minerale a muzeului de la Londra și prima persoană care a suspectat că roca ar putea fi altceva de fapt.

Oul are un diametru de 15 centimetri și corespunde dimensiunilor altor ouă de titanozaur descoperite anterior în China și Argentina. Paleontologii au încercat să scaneze specimenul pentru a-i confirma originea, dar densitatea agatului obstrucționează detaliile mai fine.

Cercetătorii sunt destul de siguri că este vorba de un ou de titanozaur întrucât aceste bestii gigantice erau cei mai des întâlniți dinozauri de pe teritoriul care acum reprezintă India în perioada Cretacicului târziu (între 100 și 66 de milioane de ani în urmă).

Tot anul acesta, oamenii de știință au descoperit un număr impresionant de cuiburi de titanozaur în India care sunt cu aproape 3 milioane de ani mai vechi decât cel despre care s-a scris cel mai recent.

În ciuda faptului că era cel mai mare dinozaur din lume, ajungând până la o lungime de 37,5 metri și cântărind chiar și 70 de tone, titanozaurii depuneau ouă relativ mici cu un diametru între 12 și 15 centimetri, potrivit studiului publicat în jurnalul PLOS One.

Titanozaurii ar fi depus în jur de 30-40 de ouă odată. Fiind mult prea mari ca să le clocească, cel mai probabil ouăle erau acoperite cu vegetație și pământ pentru a le ajuta să se incubeze.

Această strategie de reproducere este similară cu cea a țestoaselor marine și a crocodililor de astăzi. Experții muzeului spun că titanozaurii s-ar putea să fi profitat de mediul vulcanic din zona în care trăiau pentru a-și depune ouăle pe un sol cald unde se păstrau mai bine până la eclozare.