Ambiția Uniunii Europene de a construi până la mijlocul secolului o economie neutră din punct de vedere al carbonului este cu adevărat o lumină călăuzitoare în lupta globală împotriva schimbărilor climatice. Cu siguranță, reducerea emisiilor de metan se numără printre ingredientele cheie ale traiectoriei de decarbonizare a UE. Dar calea pe care o alegem pentru a realiza acest efort trebuie să fie pe cât de ambițioasă, pe atât de sustenabilă economic și orientată către rezultate.
Ne aflăm acum la o răscruce critică a negocierilor referitoare la Regulamentul pentru reducerea emisiilor de metan. Nevoia unei acțiuni imediate este clară; COP 28 este aproape și UE ar trebui să poată demonstra un real leadership în decarbonizarea părților semnificative ale sectorului său energetic. Deliberările în curs între instituțiile UE evidențiază necesitatea unei abordări echilibrate – una care să avanseze nu doar obiectivele noastre comune în domeniul mediului, ci să fie și judicioasă din punct de vedere economic. Pe măsură ce Europa aspiră către un viitor mai curat, noul cadru legal trebuie să prioritizeze strategiile rentabile pentru a asigura angajamentul părților implicate și a câștiga încrederea consumatorilor. În timp ce esența acestor reguli este de a reduce emisiile dăunătoare, este la fel de crucial să ne asigurăm că nu sufocăm accidental creșterea economică sau că nu impunem piedici inutile statelor membre.
Un exemplu în acest sens este focusul actual pe monitorizarea și raportarea emisiilor de metan din sondele de petrol și gaze inactive. În timp ce acest lucru ar putea părea un pas logic, este important să ne punem întrebări despre eficacitatea sa în lumea reală. Studii recente dezvăluie un fapt surprinzător: o majoritate semnificativă a emisiilor de metan, cel puțin în România, provine dintr-o mică fracțiune din totalul instalațiilor sale de petrol și gaze. Cu peste 50.000 de sonde forate în ultimii 150 de ani, doar o fracțiune rămâne operațională astăzi. Astfel, accentul pe sondele inactive ar putea fi greșit plasat.
Dirijând capital financiar și uman substanțial către monitorizarea acestor sonde inactive, există riscul de a neglija preocupările mai presante privind mediu. Accentul ar trebui să fie pus pe cei care contribuie cel mai mult la emisiile de metan, asigurându-ne că resursele nu sunt risipite pe instalații moarte.
Ramificațiile economice ale unor astfel de politici nu pot fi ignorate. Estimările preliminare indică faptul că industria de petrol și gaze din România ar putea întâmpina costuri uluitoare de peste 1 miliard de euro în deceniul următor dacă Regulamentul actual nu aduce modificări relevante. Aceste costuri transferate consumatorilor măresc prețurile la energie și pot pune în pericol securitatea aprovizionării – o dublă lovitură pentru cetățeanul european mediu. În mod specific, o sumă uluitoare de bani cheltuită fără beneficii evidente nu reprezintă niciodată o politică bună.
Gazul natural este pregătit să joace un rol cheie în tranziția energetică a Europei. Pe măsură ce continentul se îndreaptă treptat către o economie decarbonizată, emisiile de metan se vor reduce în mod natural. Orice regulament care crește artificial costurile operaționale ar putea perturba această progresie și ar putea pune în pericol extinderea producției de energie regenerabilă în UE. Prioritățile noastre ar trebui să se îndrepte către îmbunătățirea fluxurilor de energie transregionale, consolidarea infrastructurii existente pentru securitatea aprovizionării și, cel mai crucial, promovarea creșterii combustibililor gazeificabili decarbonizați, în special promovarea hidrogenului.
În acest moment critic al formulării politicii, Europa trebuie să evite dezbaterile conduse ideologic care oferă soluții minime practice. În concluzie, pe măsură ce înaintăm, este esențial ca implementarea de succes a regulamentului să servească drept un exemplu pentru națiunile din întreaga lume. Să susținem abordările care oferă rezultate tangibile în reducerea schimbărilor climatice și să construim un viitor sustenabil. Ceasul planetei ticăie și fiecare moment pe care-l petrecem cu politici ineficiente este un moment pierdut în lupta reală împotriva schimbărilor climatice. Avem o decadă pentru a face o diferență. Alegerile pe care le facem astăzi vor răsuna peste generații.