Oamenii cu handicap locomotor sunt, în general, uitaţi sau invizibili în comunitătile lor. În multe cazuri, măsurile pentru asistentă şi pentru protecţie satisfac foarte rar nevoile lor specifice. Nu au rampe speciale la urcarea în autobuz şi nu există taxiuri dotate pentru transportul celor cu dificultăţi.
Oamenii cu dizabilităţi sunt adesea izolaţi de viaţa din comunitate şi pot înfrunta dificultăţi în a se integra în societate. De aceea, Direcţia pentru Protecţia Copilului şi Asistenţă Socială luptă pentru drepturile acestora.
În ultimii 10 ani, numărul persoanelor cu dizabilităţi din România a crescut, de la 420.000 la aproape 690.000.
