Trei astronauți chinezi au început duminică o misiune spațială de șase luni, în care vor lucra la noua stație spațială a țării, Tiangong, aflată în curs de finalizare. Acesta este cel mai recent pas al Chinei în încercarea de a deveni lider în materie de putere spațială în deceniile următoare, potrivit BBC News.

Anul trecut, China a pus pe orbită primul modul al stației sale spațiale Tiangong sau „Palatul Ceresc”. Până la sfârșitul anului este planificat să i se adauge mai multe module, printre care și un laborator de știință numit Mengtian.

Anul viitor, China va lansa un telescop spațial, numit Xuntian. Acesta va zbura aproape de stația spațială  Tiangong și va andoca la aceasta pentru întreținere și alimentare.

Tiangong va avea propria putere, propulsie, sisteme de susținere și spații de locuit.

Un alt zbor cu echipaj uman ar putea avea loc în luna decembrie. Echipajul prezent la bordul staţiei Chinei va fi compus atunci din şase astronauţi. Staţia spaţială chineză va avea forma literei „T”. Atunci când construcția va fi încheiată, va cântări în cele din urmă 66 de tone. 

Beijingul are ambiții mari privind Stația Spațială Tiangong și speră că aceasta va înlocui Stația Spațială Internațională (ISS), care urmează să fie dezafectată în 2031, urmând să se prăbușească într-o zonă îndepărtată a Oceanului Pacific, numită „Punctul Nemo”.

Astronauții chinezi sunt la acest moment excluși de la misiunile pe ISS deoarece legislația americană privind explorarea spațială interzice agenției sale spațiale, NASA, să-și partajeze informațiile cu autoritățile chineze în domeniu. 

Citește și: Blinken spune că nu Rusia este principalul rival al SUA, ci China: Este cea mai serioasă amenințare la actuala ordine internațională

Ambițiile Chinei nu se termină aici. Beijingul vrea ca până în 2030 să trimită primii astronauți chinezi pe lună, dar și să trimită sonde pentru a colecta probe de pe Marte și Jupiter.

Pe măsură ce China își extinde rolul în spațiu, alte câteva țări își propun, de asemenea, să ajungă pe Lună.

NASA intenționează să se întoarcă pe Lună cu astronauți din SUA și din alte țări începând cu 2025. Pionul princial al misiunii este rachetă gigantică SLS, cea mai mare construită vreodată de NASA și piesa centrală a programului lunar Artemis.

Japonia, Coreea de Sud, Rusia, India și Emiratele Arabe Unite lucrează și ele la propriile misiuni privind aselenizarea.

India și-a lansat deja a doua sa misiune majoră pe Lună și vrea să aibă propria sa Stație Spațială până în 2030.

Între timp, Agenția Spațială Europeană, care lucrează în parteneriat cu NASA în misiuni pe Lună, plănuiește și o rețea de sateliți lunari pentru a facilita comunicarea astronauților cu Pământul.

China a pus primul său satelit pe orbită în 1970. Singurele alte puteri care au mers în spațiu până la acel moment erau SUA, Uniunea Sovietică, Franța și Japonia.

În ultimii 10 ani, China a lansat peste 200 de rachete spațiale, a trimis deja o misiune fără pilot pe Lună, numită Chang'e 5, pentru a colecta și returna mostre de rocă lunară și a plantat un steag chinezesc pe suprafața lunii, care era în mod deliberat mai mare decât steagurile anterioare ale SUA.

„În următorii cinci ani, China va continua să îmbunătățească capacitatea și performanța sistemului său de transport spațial și va moderniza mai rapid vehiculele de lansare”, prevedea un document oficial al Chinei despre planul spațial din următorii cinci ani,  citat începutul anului Space.com.

Odată cu lansarea de duminică a lui Shenzhou 14, China ajunge la numărul de 14 astronauți trimiși în spațiu, în comparație cu 340 câți au fost lansați de SUA și peste 130 de către Uniunea Sovietică (și acum Rusia).

Dar au existat și eșecuri. În 2021, o parte dintr-o rachetă chineză a ieșit de pe orbită și s-a prăbușit în Oceanul Atlantic, iar două lansări au eșuat în 2020.

Presa de stat chineză Xinhua a declarat că cel puțin 300.000 de oameni au lucrat la proiectele spațiale ale Chinei, de aproape 18 ori mai mulți decât lucrează în prezent pentru NASA.

Administrația Spațială Națională a Chinei a fost înființată în 2003, cu un buget anual inițial de două miliarde de yuani (adică 300 de milioane de dolari sau 240 de milioane de lire sterline).

Cu toate acestea, în 2016, China și-a deschis industria spațială către companiile private, iar acestea investesc acum peste 10 miliarde de yuani (adică 1,5 miliarde de dolari sau 1,2 miliarde de lire sterline) pe an, potrivit presei chineze.

Citește și: Spațiul, noua frontieră. De ce testează Rusia, SUA ori China arme antisatelit și cum se încearcă „militarizarea” orbitei terestre

China este dornică să-și dezvolte tehnologia prin satelit, pentru telecomunicații, gestionarea traficului aerian, prognoza meteo, navigație și multe altele sectoare economice.

Dar mulți dintre sateliții săi au și scopuri militare. Aceștia pot ajuta regimul de la Beijing să spioneze puterile rivale și să ghideze rachetele cu rază lungă de acțiune.

Lucinda King, manager în proiectarea spațiului la Universitatea Portsmouth din Marea Britanie, spune că Beijingul nu se concentrează doar pe misiuni spațiale de mare profil. „Sunt prolifici în toate aspectele spațiului. Au motivația politică și resursele necesare pentru a-și finanța programele planificate”, remarcă King.

Misiunile pe Lună ale Chinei sunt parțial motivate de oportunitățile de a extrage metale rare de pe suprafața sa.

Separat, profesorul Sa'id Mosteshar, director al Institutului de Politică și Drept Spațial la Universitatea din Londra, spune că programul spațial al Chinei este condus mai mult de dorința de a impresiona restul lumii. „Este o proiecție a puterii și o demonstrație a progresului tehnologic”, explică Mosteshar. 

Beijingul se angajează să stabilească China ca putere spațială majoră. Cartea albă din 2016 a Consiliului de Stat al Partidului Comunist Chinez despre spațiu cere Chinei să devină „o putere spațială în toate privințele” și exprimă că activitatea Chinei în spațiu va „proteja drepturile și interesele naționale ale Chinei și va consolida puterea generală”. Președintele chinez Xi Jinping a subliniat în mod regulat importanța spațiului, menționând că „nivelul tehnologiei spațiale este un indicator important al puterii științifice și tehnologice a unei țări”, remacă Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din SUA.

Citește și: Deșeuri spațiale rusești, la un pas de coliziune cu un satelit chinezesc