Marcel Ciolacu a vorbit miercuri, în exclusivitate la „Interviurile Digi24.ro”, despre varianta de testare antidrog a tuturor elevilor. Premierul exclude această posibilitate și spune că nu se poate face acest lucru în masă. „Dacă vrem, să ne mutăm în Coreea de Nord, testăm pe toată lumea pentru orice”, a declarat Ciolacu, precizând că statul nu poate interveni „în interiorul familiei”. Premierul a explicat că autoritățile caută o altă abordare, urnând să discute în acest sens cu alte state care se confruntă cu flagelul drogurilor, preluând astfel un model eficient care funționează.

Marcel Ciolacu, premierul României: Am văzut ce s-a întâmplat alaltăieri, vreo 250 de percheziții, am văzut profesori care cultivau și vindeau canabis la elevi. Am văzut o intervenție drastică din partea Ministerului de Interne, în coordonare cu DIICOT și cu Ministerul Public, ceea ce mă bucură.

Înseamnă că s-a ajuns la o decizie, și politică, și administrativă că trebuie intervenit rapid și eficient.

O testare în masă a elevilor... am trăit în comunism, eu nu mai vreau. Dacă vrem, să ne mutăm în Coreea de Nord, testăm pe toată lumea pentru orice.

Să vă zic un lucru. La două saptămâni apare o substanță nouă. Tu când faci testarea, o faci pe substanța veche. Nu poți să ții ritmul cu infractorii. Statul român trebuie să intervină pe dealeri, pe traficanți, pe traseele de droguri.

Eu cu ce o să vin, o să vin că dacă un părinte dorește să-și testeze copilul, că are suspiciuni față de copil că se droghează, eu statul român acopăr aceste cheltuieli.

Dacă copilul e minor, părintele este îndreptățit să facă acest lucru. Eu, stat, nu pot să intervin în interiorul familiei. Eu, profesor, pot să văd un copil care are un comportament ciudat, să vorbesc cu părintele.

O să am o discuție cât de curând și cu Ministerul Sănătății, și cu Ministerul de Interne să vedem care este calea corectă. E foarte greu. Mie ca părinte mi-e greu să mă duc cu copilul la un minister de forță. Să mă duc la MAI să mă plâng că copilul meu se droghează. Copilul meu a recunoscut că se droghează și eu să mă duc cu el la poliție. E o reținere și din partea copilului, și a părintelui.

Și atunci, trebuie cumva ruptă. „Copilul meu a recunoscut că se droghează”, și eu să îi zic „fiule, uite, mergem nu la spitalul de nebuni, mergem la Ministerul Sănătății, sau la un centru unde sunt civili, nu sunt polițiști, nu te vor urmări, nu te vor interoga.

Abordarea de acum nu a funcționat suficient. Trebuie o altă viziune, și nu trebuie să o inventăm neapărat noi. Trebuie să vorbim cu state care au acest flagel mult mai pronunțat, cum procedează ei, și trebuie adaptat la România.

E clar că trebuie să intervenim.