Cu 2.000 de ani în urmă, oamenii erau foarte legați de aspectele supranaturale, erau pătrunși de sentimentul sacrului și pe tot parcursul vieții purtau un respect amestecat cu un sentiment de frică față de orice ființă supranaturală. Universul era plin de divinitati binevoitoare sau de temut. De existența acestora depindea fericirea sau nefericirea muritorilor pe Pământ. Grecii și romanii credeau în viața de apoi și în fantome. Câteva dintre aceste apariții fantomatice înspăimântătoare au fost descrise în opere celebre, iar legenda lor este vie și azi, după mii de ani. History trece în revistă o parte dintre aceste fantome faimoase.
Una dintre primele legende vorbește despre o casă din Atena bântuită de un bătrân legat în lanțuri. Scriitorul roman Plinius cel Tânăr a lăsat într-una din scrisorile sale povestea fantomei devenită faimoasă în perioada de glorie a Imperiului Roman. Plinius descria că spiritul unui bătrân cu o barbă lungă, care trăgea după el nişte lanţuri, i-a bântuit casa din Atena. În scriere, se arată că, noaptea, întreaga locuință răsuna de zgomot de lanțuri. Oamenii, aflați în interior auzeau lanțurile din ce în ce mai tare, ca si cum se apropiau de ei. Casa a fost vândută, iar alți proprietari ai ei au fugit de spaimă unii după alții, de-a lungul timpului.
Despre fantoma din Atena a aflat și un filosof, pe nume Athenodorus care și-a propus să aștepte creatura toată noaptea. În timp ce citea în toiul nopții, Athenodorus a început să audă zgomotul de lanțuri, din ce în ce mai intens. S-a dus în direcția zgomotelor și a văzut un bătrân cuprins tot în lanțuri groase și grele.Legenda spune că Athenodorus a urmat umbra până într-un punct în care a dispărut.
A doua zi, a dezgropat locul unde a dispărut fantoma. A fost descoperit scheletul unui bărbat, legat în lanțuri și cu semne de moarte violentă. Rămășițele au fost înmormântate creștinește, iar bântuielile au încetat pentru totdeauna.
Plutarh a fost un preot și istoric greco-roman. Între scrierile sale se regăsește o relatare despre o fantomă în orașul său natal, Cheronea, din Grecia.Plutarh spune că un bărbat pe nume Damon a fost ucis în băile publice din oraș. După aceea, oamenii care veneau aici au început să devină din ce în ce mai speriați și povesteau grozăvii despre o formă care apare, despre cum auzeau gemete și plânsete. Totul era atât de sinistru încât ușile au fost zidite și clădirea a fost sigilată pentru totdeauna. Fenomene ciudate și înfricoșătoare au continuat să se vadă și să se audă din interiorul clădirii.
Romanii au crezut sute de ani că după moarte asupritorii se întorc pentru a-i teroriza. Pliniu cel Tânăr a lăsat într-o scrisoare o poveste despre biograful lui Nero, Gaius Fannius, căruia i-ar fi apărut fantoma lui Nero, prevestindu-i moartea.
Într-o noapte, în timp ce Fannius completa scrierile despre viața lui Nero, lângă el s-ar fi așezat o silueta pe care biograful a recunoscut-o imediat. Era Nero, se arată în scriere, care a încept să citească anumite paragrafe din cartea pe care Fannius o scria despre el. Apoi, Nero a dispărut. Fannius a înțeles că această întâmplare îi prevestește moartea. Fannius a murit la scurt timp după aceea, înainte să poată termina biografia.
Fantoma Marelui Cezar! Apariția care l-a avertizat pe Brutus despre moartea sa este considerată, în scrierea lui William Shakespeare, fantoma lui Iulius Cesar. Dar nu există nicio mențiune în istoria sursei, de către Plutarh, că spiritul ar fi fost Iulius Cesar.
Brutus a fost un politician roman, cel mai bine cunoscut ca unul dintre asasinii lui Iulius Cezar. Potrivit lui Plutarh care a scris despre viața lui Brutus, într-o noapte târziu, în timp ce își ducea armata prin Asia, Brutus a avut o întâlnire ciudată. În timp ce tabăra era nemișcată și tăcută, Brutus era treaz, meditând. A auzit mișcare, ca și cum cineva ar fi intrat în cort. S-a întors și a văzut o „apariție înspăimântătoare, o formă monstruoasă și înfricoșată stând în tăcere lângă el”.
Spiritul i-a spus lui Brutus că îl va vedea „la Filipi”. Brutus nu părea prea tulburat de acest semn al morții. S-a dovedit corect, însă. La a doua bătălie de la Filipi (în Grecia actuală), forțele lui Octavian și Marc Antoniu i-au zdrobit armata, iar Brutus s-a sinucis cu propria sabie.
O altă relatare dezvăluie un episod întâmplat în casa împăratului Cezar Augustus. Într-o vilă din afara Romei se petreceau lucuri inexplicabile. O entitate deranja liniștea acsei. Potrivit istoricului roman Suetonius, casa în care s-a născut Cezar Augustus (primul împărat roman) avea o „odăiță mică, o cămară”, în care nimeni nu îndrăznea să intre. Oamenii credeau că oricine intra în cameră va fi „expus la ceva monstruos și terifiant”.Suetonius a decis să doarmă în această cameră misterioasă. În miezul nopții, conform poveștii, proprietarul a fost aruncat violent din pat pe podea. A fost găsit zăcând ”pe jumătate mort și înfășurat în așternuturi”.
Celebra victorie a grecilor asupra perșilor în bătălia de la Marathon din 490 î.Hr. nu i-a bântuit doar pe învinși, ci, se pare, și pe învingători.
Potrivit unui cronicar antic, locul bătăliei, la Marathon, în sudul Greciei, a fost bântuit timp de mulți ani de sunetele ciudate ale bărbaților care se luptau și ale cailor nechezând. Au existat chiar relatări despre fantome în timpul bătăliei în sine. Soldatul atenian, Epizelus, obișnuia să povestească cum fantoma unui coleg soldat l-a protejat în toiul bătăliei și chiar a ucis un luptător inamic.Vizitatorii curioși care au mers pe câmpul de luptă cu speranța de a vedea și auzi fantomele au avut ghinion, dar cei care au experimentat-o întâmplător, nu s-au mai întors în locul bătăliei.
Revenim la Shakespeare pentru a vorbi despre una dintre cele mai cunoscute fantome, aceea a regelui Danemarcei, tatăl celebrului Hamlet. Cu toate că nu apare decât de trei ori în piesă, fără aceasta nu ar exista o poveste. Regele apare mereu pe timpul nopţii şi îi cere fiului său să îi răzbune moartea.
Una dintre cele mai menţionate fantome ne trimite până în secolul al XVI-lea. Anne Boleyn, cea de a doua soţie a regelui Henric al VIII-lea şi mama reginei Elisabeta I, a fost executată în Turnul Londrei, în mai 1536, după ce a fost acuzată de vrăjitorie, trădare, incest şi adulter. De-a lungul timpului, apariţiile fantomatice ale lui Boleyn au fost raportate în turn, dar şi în alte locaţii, inclusiv în casa copilăriei sale, castelul Hever, din Kent, amintește Historia.
Și America are două personaje despre care se spune că au apărut după moarte în locurile în care și-au lăsat amprenta. O dată, este vorba despre Benjamin Franklin. Silueta lui a fost remarcată în apropierea bibliotecii centrale din Philadelphia, au descris americanii la sfârșitul secolului al XIX-lea, spune Histora. Unii oameni afirmau că statuia lui Franklin prindea viaţă câteodată, şi dansa în mijlocul străzii.
La Casa Albă, cea mai populară prezenţă este cea a preşedintelui Abraham Lincoln, care a fost asasinat în aprilie 1865. Fantoma lui Lincoln, fost avocat şi congresman din Ilinois, a fost văzută deseori pe lângă clădirile statului. La Casa Albă, toată lumea de la politicieni la invitaţi ai preşedintelui, au spus că între pereţii casei prezidenţiale au simţit prezenţa bătrânului Abe.