Donald Trump n-a clipit atunci când a anunțat că nu-și retrage taxele vamale. Haosul și teama dezlănțuite de războiul său comercial din „Ziua eliberării” nu au făcut decât să îl facă mai ferm în ceea ce privește convingerea sa de o viață că cea mai mare economie a lumii este victima unor rivali trișori, hotărâți să o jefuiască. Cu toate acestea, președintele american a declarat luni că este deschis la discuții comerciale cu puteri precum Japonia și Israel, potrivit CNN.

Dar tot el a amenințat că va ridica tarifele cumulative pentru China la peste 100% - o măsură care ar putea duce la creșteri masive de prețuri pentru cumpărătorii americani de iPhone-uri, computere și jucării. De asemenea, a lăsat să se înțeleagă că prietenii de odinioară ai Americii din Uniunea Europeană sunt dușmani atât de implacabili, încât nu poate exista niciodată o înțelegere echitabilă.

Atitudinea lui Trump a părut să zădărnicească speranțele unor observatori - inclusiv ale unor senatori republicani - că acesta încearcă pur și simplu să creeze pârghii pentru a obține condiții comerciale mai bune pentru SUA. Așa cum singur, președintele american, ar dori sa sugereze, inclusiv printr-o recentă postare pe platforma Truth Social, în care preia postarea unui articol al Washington Examiner, în care se precizează că tarifele auto impuse vor readuce locurile de muncă în SUA.

Însă, judecând după comentariile sale din timpul unei conferințe de presă din Biroul Oval, negociatorii comerciali străini vor bate la uși închise dacă vor căuta pacte tradiționale, care să permită fiecărei părți să pretindă că a ieșit victorioasă din acest joc, remarcă analiștii economici citați de Reuters.

Refuzul președintelui american de a ceda înseamnă că riscurile ca politicile sale să declanșeze o pierdere a încrederii economice globale și o inflație galopantă vor crește. Aceasta ar putea include chiar „iarna nucleară economică” invocată duminică de șeful fondului speculativ Bill Ackman.

Poate că, la un moment dat, consecințele economice și politice vor atinge o asemenea masă critică încât îl vor forța să schimbe cursul, mai arată CNN. Până în prezent, însă, un președinte care crede că se bucură de o putere aproape absolută și care a rupt constrângerile primului său mandat nu caută o rampă de ieșire, susține presa americană. Iar zelul său pentru confruntare și simțul misiunii extreme ar putea avea, de asemenea, implicații dincolo de economie și pentru alte domenii politice - cum ar fi planurile sale expansioniste asupra Groenlandei și Canadei, deportările masive de migranți și războiul cultural.

A explicat-o chiar președintele american: „Nimeni în afară de mine nu ar face asta”, a declarat Trump reporterilor. „Știți, este frumos să îndeplinești un mandat ușor, dar avem ocazia să schimbăm structura țării noastre. Avem oportunitatea de a reseta masa comerțului.”

Este greu să ne dăm seama ce urmează deoarece există o contradicție masivă în centrul politicii lui Donald Trump, susțin ferm politologii americani.

El insistă că încearcă să restaureze gloria de la sfârșitul secolului al XIX-lea a bazei de producție a Americii - un proiect care ar necesita protecționism pentru anii următori și chiar tarife permanente. Dar el și consilierii de top spun, de asemenea, că sunt deschiși la negocieri privind acordurile comerciale - un proces care, prin definiție, ar fi departe de revizuirea completă a sistemului comercial global pe care o urmărește președintele SUA.

„Ambele pot fi adevărate. Pot exista tarife permanente și pot exista, de asemenea, negocieri, deoarece există lucruri de care avem nevoie dincolo de tarife”, a declarat Trump, în timpul unei apariții în Biroul Oval cu prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu.

Această dinamică pare să ofere puține avantaje potențialilor parteneri de negociere ai SUA.

Speranțele unei rezolvări rapide a crizei comerciale se pot baza și pe convingerea absolută a convingerilor lui Trump privind comerțul - unul dintre puținele principii ideologice coerente din viața sa de om de afaceri și politician, remarcă analiștii politici de peste ocean.

Complexitatea oricăror discuții comerciale cu care s-ar putea confrunta partenerii americani a fost, de asemenea, evidențiată în cadrul întâlnirii lui Trump cu Netanyahu.

Prim-ministrul israelian a adus cu el o propunere de eliminare a deficitului comercial al Israelului cu Statele Unite - după ce prietenul declarat al Americii a fost lovit de o taxă surprinzătoare de 17% săptămâna trecută. Dar când a fost întrebat dacă ar anula tariful în schimb, Donald Trump și-a dezvăluit opinia că până și aliații iau de la Statele Unite. „Poate că nu, poate că nu. Nu uitați, noi ajutăm Israelul foarte mult. Știți, dăm Israelului 4 miliarde de dolari pe an. Asta este foarte mult. Felicitările mele, apropos”, i-a spus el vizitatorului său.

Rugat să răspundă la oferta Uniunii Europene de a reduce la zero tarifele pentru mașini și bunuri industriale cu Statele Unite, Trump a lăsat să se înțeleagă că aproape orice concesie nu ar fi suficientă. „UE a fost foarte dură de-a lungul anilor. Eu spun întotdeauna că a fost formată pentru a face cu adevărat rău Statelor Unite în domeniul comerțului”.

Luată ca atare, strategia lui Trump este concepută pentru a răspunde secătuirii centrelor industriale ale SUA prin „fuga” locurilor de muncă low-cost în străinătate. Nu este primul președinte care încearcă acest lucru, iar în administrația Biden existau semne că industria prelucrătoare își revenea. Mai ales că nu se poate contesta prejudiciul cauzat unor americani de globalizare, care a lăsat milioane de muncitori americani fără un scop și un mijloc de trai bun și a provocat dislocări sociale.

Dar este realistă viziunea lui Trump privind revenirea orașelor fabrică și a producției industriale pe scară largă? El a încercat să explice luni cum ar funcționa.

„Trebuie să construiți un lucru numit fabrică, trebuie să vă construiți energia, trebuie să faceți o mulțime de lucruri”, a spus Donald Trump.

Dar un proiect atât de complex ar dura un deceniu sau mai mult - cu siguranță mai mult decât cei câțiva ani rămași din mandatul său. Nu există nicio garanție că șefii companiilor vor fi de acord să facă astfel de investiții masive din cauza posibilității ca următoarea administrație să elimine tarifele. Iar fabricile necesită cheltuieli inițiale uriașe care se amortizează în ani de zile, conform analizei experților citați de CNN.

Aceștia subliniază, de asemenea, că economia modernă a SUA este din ce în ce mai ancorată în servicii și în dezvoltarea de înaltă tehnologie. Este greu de crezut că mulți americani se vor alinia pentru locuri de muncă cu salarii mici în industria grea sau în fabricile de textile. Și dacă ar face-o, este puțin probabil ca firmele americane să poată produce bunuri la fel de ieftin ca și concurenții din străinătate.

Politicile necesare pentru punerea în aplicare a unei astfel de viziuni ar putea aduce vulnerabilități imediate pentru economie.

Acesta este motivul pentru care unele case financiare de pe Wall Street își măresc avertismentele cu privire la o recesiune. Goldman Sachs, de exemplu, și-a mărit luni evaluarea probabilității unui astfel de rezultat de la 35% la 45%.

Lael Brainard, fost vicepreședinte al Rezervei Federale, i-a spus lui Jake Tapper de la CNN că Trump a creat posibilitatea unei „recesiuni auto-provocate”.

„Consecințele acestei căi sunt deja vizibile”, a spus Brainard, un fost înalt oficial al administrației Clinton. „Vedem americani cu conturile lor foarte grav afectate de ultimele câteva zile și nu va trece mult timp până când vor merge la magazine sau vor face cumpărături online și vor vedea că suprataxele tarifare ar putea fi de 20% ... la un iPhone sau la o mașină de spălat”.

Între timp, o mână de senatori republicani au semnat pentru un proiect de lege care ar retrage autoritatea comercială de la președinte către Congres, într-o ruptură rară cu liderul lor de partid.

Dar liderul majorității republicane din Senat, John Thune, a declarat luni că nu va prezenta această măsură, deoarece nu are nicio șansă de a fi aprobată în Camera republicană. Iar Casa Albă a amenințat deja cu vetoul în orice caz.

Președintele Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, nu a dat niciun semn de înțelegere cu președintele, declarând la CNN: „Cred că trebuie să îi oferiți președintelui libertatea de a face ceea ce a fost ales să facă, și anume să relanseze economia și să echilibreze corect comerțul cu alte țări”.

Dar dorința președintelui de a urma această cale îi îngrijorează profund pe mulți economiști.

„Dacă președintele Trump duce la bun sfârșit acest lucru, este vorba de o practică economică greșită la scară largă - ceva ce nu am mai văzut de o jumătate de secol”, a declarat Greg Mankiw, care a prezidat Consiliul consilierilor economici pentru președintele George W. Bush.

„Nu știu care va fi finalul jocului”, a continuat Mankiw, „dar dacă persistă în acest demers, rezultatul va fi foarte urât”.