Pe tot globul, apa devine din ce în ce mai puțină, în special în orașe, iar cererea crește rapid. Afectată este și România, unde din cauza secetei, oamenii din 6 orașe primesc apă cu restricții. Autoritățile din toată lumea caută soluții, cu atât mai mult cu cât jumătate din populația lumii trăiește în zone urbane, relatează Deutsche Welle.
Gospodăriile consumă multă apă. 40% din consum este alocat în medie pentru duș, 30% pentru tras apa și 13% pentru spălatul rufelor. Gătitul și băutul reprezintă aproximativ 4% din necesarul zilnic de apă. Un american consumă în medie aproximativ 300 de litri pe zi, în timp ce un german consumă 125 de litri.
Noile tehnologii, cum ar fi mașinile de spălat eficiente sau rezervoarele de toaletă și capetele de duș care economisesc apă, pot reduce consumul la jumătate. Creșterea gradului de conștientizare cu privire la astfel de lucruri îi poate încuraja pe oameni să facă economii.
Cape Town, un oraș care luptă cu deficitul de apă de ani de zile, se concentrează atât pe educație, cât și pe modernizare.
Autoritățile orașului au introdus o schemă prin care oferă gospodăriilor cu venituri mici reparații gratuite ale instalațiilor sanitare și, de asemenea, au crescut prețul apei pentru a încuraja oamenii să folosească mai puțină. În 2018, când Cape Town s-a confruntat cu o secetă severă, orașul a reușit să reducă consumul de apă la o medie de doar 50 de litri de persoană.
Orașul canadian Vancouver ia măsuri financiare. În lunile secetoase de vară, apa de la furnizorul local costă cu 25% mai mult decât în lunile ploioase de iarnă.
Conductele cu scurgeri și rețelele de alimentare învechite pot duce la pierderi substanțiale de apă. În toată Europa, mai mult de 25% din apa potabilă este irosită din cauza unor astfel de deficiențe, în timp ce în unele orașe din întreaga lume, până la 60% din cantitatea de apă se pierde înainte de a ajunge la robinet. Repararea conductelor poate reduce semnificativ pierderile inutile.
Când vine vorba de tras apa sau de spălat rufe, nu este nevoie să folosești pe apă potabilă. Așa-numita apă gri – apa de ploaie colectată sau apa reziduală epurată, oferă o alternativă durabilă.
În noile cartiere din Melbourne (Australia) și Aarhus (Danemarca), de exemplu, apa de ploaie este deviată de pe străzi și trotuare, filtrată și apoi folosită în clădirile din apropiere. Colectarea apei de ploaie este acum obligatorie pentru clădirile noi în multe orașe din SUA, India, Taiwan, Spania și Turcia.
Alte orașe, între timp, încep să refolosească apele uzate, în loc să le deverseze în râuri. În Beijing, apele reziduale reciclate reprezintă o treime din totalul livrărilor de apă și sunt utilizate în principal pentru curățarea străzilor, apa de la toaletă și irigarea plantelor.
La fel și în Madrid, apele uzate tratate sunt folosite pentru irigarea parcurilor, în timp ce în Singapore, o etapă suplimentară de purificare face ca această apă să devină potabilă.
Dacă apa e puțină în perioadele secetoase, ploile abundente pot face cu ușurință ca sistemele urbane de canalizare să se reverse. Iar suprafețele mari etanșate, cum ar fi drumurile și trotuarele, împiedică scurgerea naturală a apei de ploaie în pământ.
Orașul chinez Wuhan și orașul-stat Singapore au răspuns la această realitate prin conceptul de „oraș-burete”, proiectat să colecteze apă și să facă față ploilor abundente. Fâșiile de vegetație și acoperișurile ghidează apa de ploaie astfel încât aceasta să se scurgă în bazinele de depozitare subterane, în timp ce suprafețele permeabile ale drumurilor permit apei să se scurgă. Iar vegetația în plus ajută la menținerea unor temperaturi mai răcoroase.
Astăzi, doar în China există peste 60 de „orașe-burete”. Și alte centre urbane din întreaga lume, cum ar fi capitala daneză, Copenhaga, sunt reamenajate în același mod.
Dar, în primul și în primul rând, orașele trebuie să-și protejeze și să regenereze sursele naturale de apă.
Bogota, de exemplu, obține 80% din apă din munții din jur – un ecosistem unic cu mlaștini și lacuri. Dar, deoarece fermierii folosesc în exces acest teren, rezervele de apă sunt puse în pericol. Autoritățile locale reacționează prin cumpărarea de terenuri și creșterea gradului de conștientizare cu privire la necesitatea regenerării surselor de apă.
O altă soluție este eliminarea plantelor care absorb multă apă în zonele în care apa este puțină. Într-o anumită regiune din Cape Town, de exemplu, mulți pini și arbori de eucalipt au fost înlocuiți cu arbustul fynbos, care este originar din Africa de Sud și are nevoie de mai puțină apă.