Giuseppina Giuliano, o italiancă de 29 de ani, parcurge zilnic circa 1.600 de kilometri pentru a se duce și pentru a se întoarce de la serviciu. Ea locuiește în Napoli, iar școala la care lucrează ca portar este în Milano, scrie Il Giorno.

Pentru că nu își permite să plătească o chirie în Milano, Giuseppina face naveta încă din septembrie, atunci când a primit postul.

Programul ei pare ireal. Se trezește la 3.30, ia micul dejun, apoi pleacă spre autobuzul care o duce de la casa în care locuiește alături de părinți, la gara centrală. De acolo, la 5.09 ia un tren de mare vitează care ajunge în Milano la 9.23.

La ora 10.00 intră în tură, iar după șapte ore parcurge din nou drumul către casă. Se urcă în tren la 18.20 și ajunge acasă aproape de ora 23.00. Cina o ia în tren, astfel că nu îi mai rămâne de făcut decât să se pregătească pentru o nouă zi de navetă.

Pentru un apartament cu două camere în Milano, Giuseppina ar trebui să plătească lunar aproximativ 1.800 de euro, bani de care nu dispune, având în vedere că salariul ei este puțin peste 1.160 de euro.

Așa că preferă să facă naveta, pentru care plătește circa 400 de euro pe lună. Ia biletele de tren din timp și așa acumulează puncte de călătorie.

Giuseppina s-a obișnuit deja cu noul ei program și spune că nu regretă decizia de a rămâne în Napoli cu părinții.

„Munca mea nu mă deranjează deloc, nici călătoriile cu trenul. Fiecare este liber să decidă cum vrea să-și modeleze viața, iar eu am luat decizia mea”, spune supernavetista.

Cu toate acestea, ea suferă de o boală pulmonară încă din copilărie și spune că în timp nu va mai putea suporta oboseala: „Acum sunt încă tânără și suport, dar pe măsură ce anii trec, nu cred că voi mai putea”.

După ce a apărut în presă, povestea ei a devenit virală. Toată lumea se întreabă cum este posibil să pierzi atâtea ore din zi doar pe drumul către serviciu și înapoi și se miră cum de tânăra continuă să reziste unui astfel de program.

Acum, Giuseppina speră ca povestea ei impresionantă să ajungă la o persoană care i-ar putea oferi o chirie la un preț decent.

„Poate că printre toți oamenii care au auzit povestea mea există cineva cu o inimă bună care are o cameră sau un apartament mic lângă Milano și ar dori să mi-l închirieze”, spune tânăra.