Problema locurilor de muncă în Uniunea Europeană nu ține de numărul acestora, ci de calitatea lor. Cetățenii își doresc salarii decente, condiții sigure și echilibru între viața profesională și cea personală. Comisia Europeană propune o nouă strategie pentru îmbunătățirea calității locurilor de muncă și adaptarea lor la tehnologiile noi. Roxana Mînzatu, vicepreședinte al Comisiei și comisar din partea României, ne dă toate detaliile.

Cristina Cileacu: Roxana Mînzatu, vicepreședintele executiv al Comisiei Europene și comisar din partea României, bine ați venit la Pașaport diplomatic.

Roxana Mînzatu: Vă mulțumesc mult pentru invitație. Sunt chiar fericită să fiu parte din acest format de emisiune.

Cristina Cileacu: Filmăm în Portugalia, la Porto, unde are loc un forum pentru forța de muncă. Iar aici, la Porto, aveți deja un anunț făcut despre foaia de parcurs pe care o lansează Uniunea Europeană, legată de calitatea locurilor de muncă. Ce înseamnă mai concret, ca să înțeleagă toată lumea, pentru că foaie de parcurs sună așa complicat, această calitate a locurilor de muncă?

Roxana Mînzatu: Suntem la Porto, un loc simbolic pentru politicile sociale ale Uniunii Europene. Avem pilonul european al drepturilor sociale, această Biblie a drepturilor sociale în Uniunea Europeană, pe care o urmărim în aplicare prin niște niște ținte foarte cuantificabile: câți oameni au loc de muncă, câți oameni scoatem din sărăcie, câți adulți se instruiesc și se formează, şi aceste ținte se numesc "țintele de la Porto". Anul acesta, în 2025, vorbim despre locuri de muncă de calitate. Pe oameni îi interesează asta, nu doar să aibă un loc de muncă, ci ca salariul, condițiile de lucru, siguranța, stabilitatea, perspectivele, echilibrul cu viața privată pe care le oferă acel loc de muncă să fie mulțumitoare. Mai mult la generația tânără, dar dacă ne uităm la diverse sectoare, aceste cerințe sunt vizibile și prin deficitele de forță de muncă din multe, multe zone. Și atunci despre asta vorbim, în primul rând, dacă putem să ne asumăm o direcție comună în a asigura locuri de muncă de calitate și asta înseamnă poate chiar să avem un un obiectiv clar, cuantificabil. Apoi le povestim și despre inițiativa Comisiei Europene, într-adevăr, de a avea o foaie de parcurs, până la urmă o strategie cu privire la îmbunătățirea calității locurilor de muncă, dar a anunțat Ursula von der Leyen că vom avea şi o inițiativă legislativă. O foaie de parcurs, o strategie ce înseamnă? Cum putem lucra între noi, Comisia Europeană, Parlamentul European, statele membre pentru a îmbunătăți sănătatea și securitatea în muncă, politicile de remunerare, știți bine că avem directiva privind salariul minim adecvat la nivel european. Cum putem să pregătim angajații și să adaptăm locurile de muncă la noile tehnologii, inclusiv managementul prin algoritmi, inclusiv inteligența artificială. Ce facem cu locurile de muncă din sectoarele care suferă transformări și schimbări şi sunt sectoare bune, cum ar fi automotive, unde nu putem spune că nu sunt locuri de muncă de calitate din perspectiva numeroaselor dimensiuni, dar care, datorită concurenței pe piețele globale, datorită faptului că trebuie să tranziţioneze către modele ecologice verzi, au suferit și suferă restructurări. Vedem concedieri. Ce facem cu acești angajați buni, tehnicieni, ingineri, oameni care sunt extrem de bun și de valoroși? Îi putem duce prin instruire către alte sectoare, le oferim o garanție că prin formare, recalificare își găsesc un loc de muncă la nivelul la care ei se află ca pregătire, similar? Și despre toate aceste dimensiuni ale ideii de loc de muncă de calitate discutăm. Nu o să putem să facem o definiție a locurilor de muncă, ea diferă de la sector la sector, dar e momentul să discutăm nu doar despre câte locuri de muncă creăm la nivel european, și da, în ultimii patru ani, 8,8 milioane de locuri de muncă noi au fost create în Europa. Dar și sărăcia a crescut în același timp. Și costul vieții a crescut în același timp.

Cristina Cileacu: Despre asta aș vrea să vorbim în continuare, pentru că este bine să îți faci planuri, să ai această strategie, dar vedem că, contextul geopolitic mondial se schimbă aproape în fiecare zi, iar cetățenii par cumva să nu mai fie prioritate pentru politicienii lor, în foarte multe locuri din lume. Cum facem astfel încât, în Uniunea Europeană, unde știm foarte bine că grija pentru cetățean este o prioritate, să rămână această prioritate și, mai mult, cetățenii să nu se mai simtă excluși, pentru că aceasta este starea de fapt pe care o vedem acum la nivelul întregii Uniuni.

Roxana Mînzatu: În primul rând, e o muncă pe care trebuie să o facem împreună, împreună cu companiile, cu angajatorii, cu sindicatele, împreună cu guvernele statelor membre. Și vă dau un exemplu foarte recent, pentru că mă uit cu atenție asupra sectorului transporturilor și a situației lucrătorilor din transporturile de mărfuri, pentru că e un sector foarte mobil, unde vedem șoferii de tir care circulă prin și lucrează practic în mai multe state membre, pentru că așa își desfășoară activitatea. Am fost în Belgia, am fost în Germania, am discutat, erau și români, și polonezi, și din Uzbekistan, și indieni, și din interiorul Uniunii Europene și din afara Uniunii Europene. Am discutat și cu angajatorii care lucrează în acest segment al transporturilor. Până la urmă, dacă noi nu reușim să ajungem la acești oameni și să-i întrebăm: îți ajunge salariul, ai unde să te odihnești, poți să-ți iei în concediu, poți să-ți vezi familia, ce poţi să economisești din resursele pe care le ai? Care-i perspectiva ta peste 2, 3, 4 ani? Cât de sigur ești în relația ta cu angajatorul? E un contract stabil, ai plătită toate contribuțiile? Ce se întâmplă dacă te îmbolnăvești? Și aceste discuții sunt despre locuri de muncă de calitate. În momentul în care vorbești cu acești oameni și unii spun că sunt plătiți cu ziua, cu ora, că nu au contribuțiile plătite, că vorbesc indirect cu angajatorul, că stau un an de zile pe drum sau trei luni, că se opresc pe marginea drumului și nu au în parcare un duș sau un spațiu de luat masa. Până la urmă, nici nu mă mai interesează dacă sectorul acela este profitabil, mă bucur că e profitabil, dacă sectorul acela generează o cifră de afaceri, statistici foarte bune și e funcțional. Trebuie să mă uit totuși la ce se întâmplă cu resursa umană cu care el se alimentează ca să fie profitabil. Pur și simplu, în felul ăsta trebuie să înțelegem, să lucrăm. Nu putem să trăim numai din perspectiva statisticilor, numai uitându-ne la produsul intern brut. Sigur, aceste elemente sunt cruciale pentru că, până la urmă, ele ilustrează capacitatea financiară, forța financiară a unei economii de a dezvolta servicii publice și inclusiv protecție socială. Dar există și un model de a desfășura activitățile economice, un model de a face afaceri care să țină cont, în primul rând, de respectul pe care trebuie să-l acorde lucrătorilor, pornind de la salariu și costul salarial, până la când la timpul pe care el trebuie să-l consume, cu munca pe care o face și modul în care este tratat în această perioadă. Atunci cred eu că e o interconexiune foarte importantă pe care Europa se străduiește să o demonstreze, între un lucrător respectat și o muncă productivă și o firmă sau o industrie care să aibă o cifră de afaceri bună și care să inoveze.

Cristina Cileacu: În egală măsură, știm foarte bine că în realitate, vom descoperi foarte des încălcări ale acestor drepturi ale lucrătorilor. Ce se întâmplă cu cei care încalcă drepturile celor pe care-i angajează? Care este planul la nivel de Comisie Europeană și dacă avem și o perspectivă de timp în ideea aceasta pentru drepturile angajaților?

Roxana Mînzatu: Pe de o parte, avem instrumente la nivel european, avem Autoritatea Europeană pentru Muncă, e condusă chiar de un român, de Cosmin Boiangiu, care, împreună cu inspectoratele naționale de muncă, poate realiza inspecții comune la nivel european în cazul acestor lucrători mobili, pentru a identifica, pentru a sancționa, acolo unde e cazul, pentru a consilia, pentru a sprijini că astfel de cazuri să nu mai apară. Dar nu este suficient. Spre exemplu, Autoritatea Europeană pentru Muncă nu poate să facă nimic când sunt lucrători din state din țări terțe din afara granițelor europene și mulți vin în Europa prin intermediari, prin false detașări, e o poveste întreagă. Și atunci vom propune un pachet de măsuri mobilitate echitabilă a forței de muncă, Fair Labour Mobility, undeva până în vara anului viitor va fi gata această propunere a Comisiei Europene, care va avea cinci direcții. Unu, să dăm mai multă competență Autorității Europene pentru Muncă să poată să abordeze și cazurile în care sunt lucrători din țări terțe, să-și dezvolte și capacitatea tehnică, așa încât să le fie foarte ușor și angajatorilor și lor să știe exact, în funcție de orele lucrate și de teritoriile statelor membre traversate, la ce drepturi salariale au drept în listă, ce drepturi salariale li se cuvin. A doua direcție este crearea acestui pașaport social sau permis social european, ESPass, care până la urmă să permită lucrătorilor mobili, într-un format european agreat, digital, să fie verificați, dar și protejați în același timp, în care să vadă foarte clar cum sunt contractele lor de muncă întocmite, dacă sunt plătite contribuțiile lor, care este situația lor, dacă sunt detașați angajați, unde sunt angajați. Toate aceste detalii care sunt controlate, verificate în prezent anevoios, datorită diverselor legislații naționale, a faptului că formularele sunt pe hârtie, sunt înțelese, neînțelese, interpretate sau nu de diversele state membre care controlează, toate acestea vor intra într-un format electronic și cred că va fi un pas important înainte. Bineînțeles că ideea de a avea până la urmă digitalizarea serviciilor sociale pentru acest lucrători mobili e normală și și benefică pentru ei. O altă direcție, a patra, e legată de lucrătorii din state terțe, îi menționam puțin mai devreme. Avem o directivă care se referă la detașarea lucrătorilor europeni. În prezent, aceasta a ajuns să fie aplicată și lucrătorilor care vin din state terțe ajung pe teritoriul Uniunii Europene pentru o zi, pentru o săptămână, sunt angajați într-o companie, ei nu lucrează cu adevărat acolo, ci sunt angajați doar pentru a putea fi aproape instantaneu detașați către, de obicei, statele vestice unde se duc și prestează activități cu salarii cu drepturi mult sub ceea ce ceilalți lucrători din acele state membre primesc și au. Deci atunci e bine că apare și această concurență neloială, dar și dumping social. Adică acești oameni sunt abuzați, lucrează mai mult, pe bani mai puțini, nu poți să ai un concediu medical, tot felul de lucruri, nu-și pot plăti o cazare. Pe de altă parte, companiile evident că ajung să folosească această forță de muncă, pentru că evită regulile și standardele europene. Ultima direcție pe care aș menționa-o, care va fi parte din pachetul pentru mobilitatea forței de muncă se referă la calificări, la recunoașterea calificărilor profesionale. Un cetățean, când circulă prin Uniunea Europeană pentru a alege dacă vrea să lucreze, trebuie să poate să circule cu ceea ce știe să facă. Acum, noi avem o directivă europeană privind recunoașterea calificărilor profesionale. Probabil că ar trebui să îmbunătățim niște lucruri acolo sau să vedem dacă aplicarea ei în statele membre e mai degrabă deficitară. Sunt profesii reglementate, cum ar fi cele din zona medicală, unde ar trebui să fie o recunoaștere mult mai facilă, dar avem și acolo obstacole și întârzieri, profesii nereglementate, obstacole, întârzieri. Evident, ține și de încrederea între statele membre care au diverse sisteme de asigurare a calității în educație și ne străduim să construim această încredere, dar cert e că ne-a spus-o și Draghi, şi Letta, avem toate aceste rapoarte despre o piață unică, mai puternică. Pă nu poţi să o ai dacă nu ai și mobilitatea forței de muncă completă și asta înseamnă inclusiv această recunoaștere facilă a calificărilor.

Cristina Cileacu: Vorbim despre locuri de muncă de calitate, despre incluziune socială, dar ambele au un numitor comun, și anume educația, că tot ați pomenit-o. Cum se pot echilibra aceste lucruri, pentru că știm foarte bine, și aici mă refer strict la cazul României, câte probleme sunt, de pildă, cu educația în țara noastră.

Roxana Mînzatu: Fără o fundație educațională solidă, lucrătorii de mai târziu de pe piața muncii devin foarte, foarte vulnerabili. Pot fi, pot ajunge în joburi, evident, cu salarizare, cucompetențe reduse, unde pot fi ușor dați afară, unde pot fi ușor abuzați, exploatați. Rădăcina sau sursa problemelor și rădăcina soluției este în educație. Am abordat acest subiect la nivel european prin Uniunea Competențelor, Union of skills este strategia noastră pentru a sprijini formarea și educarea europenilor din creșă până în maturitate târzie. Dar evident că trebuie să începem cu investiții de la nivelul educațional primar și și gimnazial, și vocațional. Avem resurse prin care încercăm să acționăm la nivel european și să sprijinim statele membre. Fondurile europene sunt un exemplu în România, am făcut noi o evaluare, beneficiază din Fondul Social European plus pe care îl coordonez și din PNDR, de o anvelopă totală de aproape 6 miliarde de euro, doar pe bugetul 2021-2027.

Cristina Cileacu: Trebuie să îi şi folosim însă.

Roxana Mînzatu: Cum folosim banii pentru abandon școlar? Există atâtea modele de bună practică și aici, într-adevăr, și eu, fiind comisar pentru Educație, și Comisia sprijină inclusiv prin acest exercițiu de învățare, prin schimb de bune practici. Există atâtea modele de bună practică, există expertiză și în România important e să aibă impact aceste fonduri europene în combaterea abandonului școlar. Pentru că prima primordial este să abordăm acest subiect și să îi ajutăm pe copii să rămână în școală sau să se întoarcă și să termine școala, pentru că altfel nu putem să vorbim de lucrători care să fie pe piața muncii bine ancorați sau protejați. Nu ai cum să le faci după aceea o recalificare sau o specializare, ca să poată să lucreze cu tehnologii digitale sau inteligență artificială, cum se va întâmpla treptat pentru foarte multe meserii, dacă ei nu au competențe de bază în a ști să citească, în matematică, competențe minimale până la urmă și digitale. Și atunci asta spuneam, în Uniunea Competențelor avem o serie de concepte pe care le transmitem statelor membre să le implementeze și cu fonduri europene, pe care le dăm, și cu resursele proprii. Am propus o schemă de sprijin pe competențe de bază, în care școlile unde există o populație școlară semnificativă în risc de abandon școlar să poată să implementeze niște măsuri cu profesori. Am venit și am propus în Uniunea Competențelor și îmi doresc să fie finanțată și prin Fondul Social European și prin ce alte resurse statele membre pot să abordeze și cred că este esențial să ne uităm la educație, pentru că este imaginea pieței muncii de mâine, de poimâine, într-un continent care oricum îmbătrânește. Spuneam eu astăzi că nu îmbătrânim, suntem un continent longeviv, dar longevitatea asta trebuie să aibă, să fie compusă din oameni care sunt puternici, instruiți, educați, capabili.

Cristina Cileacu: Apropo de educație, în portofoliul dumneavoastră intră educația, deci și programul Erasmus, care face parte din acest portofoliu, va avea un buget mai mare în curând exercițiul multianual financiar al Uniunii Europene. De ce este important Erasmus ca program european?

Roxana Mînzatu: Eu cred că are o importanță politică foarte mare. Am vorbit despre Erasmus recent, ca drept pe care sper ca viitoarele generații de tineret să îl și aibă. Eu cred că fiecare tânăr în Europa ar trebui să aibă dreptul ca o dată în viața lui să aibă o mobilitate Erasmus, prin care să cunoască Europa, să își cunoască colegii de generație dintr-o altă țară, dintr-un alt stat, dintr-un alt oraș, dintr-o altă școală, direct, nu prin rețele sociale, nu prin poveștile vecinilor care au venit de la muncă sau prin filme. Costă o astfel de ambiție? Noi am crescut, da bugetul pentru Erasmus pe viitorul buget anual, ca propunere de la Comisie, înseamnă o creștere de 50%, de la 26 de miliarde la 41 de miliarde de euro. Nu acoperă în niciun caz acest vis de a avea Erasmus ca drept. Dar dacă noi nu facem acest salt cât de curând, nu spun că se poate întâmpla în 3-4 ani, proiectul politic al Uniunii Europene, care trebuie să fie înțeles, susținut de către cetățenii săi, va avea de suferit. Acest proiect politic a fost creat de generații care au văzut al Doilea Război Mondial. Ce a însemnat reconstrucția de după Al Doilea Război Mondial, beneficiile creșterii economice, păcii, prosperității. Acele generații încet dispar, rămân generațiile mai tinere, multe născute în cazul României după Revoluție, cu totul alt mental care au nevoie să înțeleagă încă și încă o dată de ce împreună, în Europa, solidari, suntem mai puternici, suntem mai bine decât dacă am fi separați în competiție unii cu ceilalți. Știu că dacă te uiți în cărțile de istorie e ușor de înțeles, dar hai să fim sinceri, trebuie să relegitimăm acest proces și asta se poate face doar printr-o înțelegere directă. Și am văzut copii de clasa a cincea, și şasea din Italia, Spania, Franța, din comunități mai sărace, vulnerabile, care au avut șansa unei prime mobilități și am stat de vorbă cu ei, cât de mult a însemnat pentru ei. Sunt convinsă că mintea și imaginarul lor a fost pe viață impactat pozitiv de experiența lor de a vedea Europa prin ochii unor copii din alte țări și a unor școli din alte țări. Cât de mult i-a impresionat și cât de mult au descoperit și cu câtă deschidere vorbeau despre această idee de Europa, care altfel, ce putea să însemne pentru ei? Erasmus e minunat.

Cristina Cileacu: Ați pomenit de învățământul profesional. Învățământul vocațional se numește acum. Cum se dezvoltă, la nivelul întregii Uniuni Europene această parte extrem de importantă a învățământului, având în vedere că vine inteligența artificială, care va automatiza foarte multe procese și va scoate de pe piața muncii destul de multe meserii.

Roxana Mînzatu: Ţările membre, aproape în mod egal, se confruntă cu nevoia de a avea mai mulți meseriași, mai mulți absolvenți de învățământ vocațional, independent de ce modele educaționale au aplicat în ultimele decenii, a devenit mai puțin atractiv acest învățământ. E vorba și de prestigiu. De ce să mă duc la învățământ profesional, să fac o meserie...

Cristina Cileacu: De ce să mă fac instalator, când pot să fiu...

Roxana Mînzatu: Da, absolvent de studii superioare și părinții, și comunitățile? Și, hai să fim sinceri, poate și media în general, promovăm niște modele care pornesc de la ideea de absolvent de învățământ superior. Voi prezenta la anul strategie europeană pe învățământul profesional. V-am spus că Vreau să pilotăm un instrument care stârnește încă așa puțină rumoare în statele membre, o diplomă europeană pentru învățământul vocațional, pentru că dimensiunea internațională, dimensiunea europeană a unei forme de învățământ, mobilitatea e foarte importantă pentru atractivitatea oricărui tip de învățământ. Și copiii vor asta. Dar cu adevărat credem că e o opțiune de prim rang să te duci să devii un bun meseriaș, să faci o școală profesională bună, poate după aia să continui studiile. Hai să arătăm asta și o să avem 100 de stagiari. Abia aștept să vedem prima tură de aplicații, să vedem cum merge, să creștem dacă va fi de interes.

Cristina Cileacu: O să păstrăm concluzia că educația este totuși cea mai importantă și că stă la baza tuturor celorlalte reușite.

Roxana Mînzatu: Nimic fără educaţie.

Cristina Cileacu: Roxana Mînzatu, vicepreședinte executiv al Comisiei Europene, vă mulțumesc mult pentru această discuție.

Roxana Mînzatu: Vă mulțumesc și eu.