Compasiunea unei familii îndurerate a salvat viața a patru bolnavi aflați la granița dintre viață și moarte. Familia care și-a pierdut copilul a fost de acord cu donarea de organe și a dat astfel șansa unui nou început unor bolnavi afați în stare critică. Printre ei, un copil de 6 ani, pentru care nu exista alternativă decât transplantul. Deși, la nivel mondial, numărul transplanturilor este în creștere, în România, intervențiile sunt mult sub nevoi pentru că donarea de organe rămâne un subiect tabu. La Pacient în România vedem poveștile tulburătoare ale celor care au primit șansa la viață, după moarte.

 

Andrei are 6 ani, iar viața lui a atârnat de un fir de ață până înainte de Crăciun. L-am găsit în salon alături de tatăl lui și de jucăriile care îi țin loc de prieteni. Este un copil salvat de un alt copil, după ce o familie a semnat acordul pentru donarea de organe: ficatul și rinichii. În urma unei operații de 7 ore, Andrei a primit șansa la un nou început.

Prof. dr. Laura Bălănescu: Încercăm să ne ridicăm?  Te-ai dat și pe jos, da? 

Prof. dr. Vlad Brașoveanu: Ce jucării vrei să-ți aduc? Niște mașinuțe? O să-ți trimitem un puzzle...impresionant.

Medicii Vlad Brașoveanu și Laura Bălănescu, împreună cu echipa de anestezie și terapie intensivă condusă de medicul Ruxandra Fota, de la Centrul de transplant pediatric hepatic din cadrul Spitalului „Grigore Alexandrescu”, schimbă destinele copiilor, uneori în ultimele momente ale vieții. Andrei avea ciroză încă de la naștere, iar transplantul era singura lui șansă.

 Prof. dr. Vlad Brașoveanu: Satisfacția este mare și în primul rând pentru acești copii care altfel nu au nicio șansă, de aceea trebuie să promovăm donarea de organe, pentru a salva acești copilași, care trec prin momente delicate.

Deși tatăl lui Andrei voia să-și doneze o parte din ficat pentru a-și salva copilul, cei doi nu au fost compatibili. Însă nu și-a pierdut speranța, iar înainte de Crăciun a primit vestea că fiul lui va fi operat.

Tatăl lui Andrei: Eram la control și urma să plecăm acasă. Ne-au zis să mai rămânem că e posibil să fie un donator. Ne-am bucurat foarte mult.

Prof. dr. Vlad Brașoveanu: Fragmentul de ficat al tatălui era mult prea mic pentru starea lui biologică. El avea nevoie de 200, 250 de grame de ficățel, iar lobul stâng al tatălui era mult mai mic.

Prof. dr. Laura Bălănescu: Acest donator a fost șansa lui la viață. Cu cât așteaptă, cu atât șansa de supraviețuire după transplant este mai mică. 

Pe lista celor care așteaptă un transplant hepatic este și Maria. Are 10 luni și o malformație congenitală, care o ține de 3 luni în spital.

Alexandru, tatăl Mariei: Eu nu pot să-i donez ficat de la mine că sunt bolnav de hepatită autoimună si așteptăm un donator, poate cineva din familie. Este o cursă contracronometru și încă nu știm dacă rezistă. 

Prof. dr. Laura Bălănescu: Încercăm să o ajutăm, de aceea ea este spitalizată de câteva luni bune. Încercăm să ia în greutate, să-i menținem un status nutrițional bun, fără infecții și încercăm să o ducem peste vârsta de un an. O să vedem cât vom reuși să o ținem.

Centrul de la Spitalul „Grigore Alexandrescu” este singurul din România care face transplant pediatric. Funcționează de doi ani, iar până când medicii de aici vor avea suficientă experință să opereze singuri, fac intervențiile în colaborare cu profesorul Vlad Brașoveanu de la Institutul Clinic Fundeni. Până acum, 15 copii au primit o șansă de la viață, iar 7 sunt pe lista de așteptare.

Familia care a salvat viața băiețelului operat la Grigore Alexandrescu a fost șansa unui nou început pentru mai mulți bolnavi.

Acordul familiei pentru donarea de organe a însemnat viață pentru alți 4 pacienți. Vorbim de un copil de 6 ani, si alți 3 adulți în vârstă de 23, 33, 48 de ani.

Pacienta în vârstă de 48 de ani de la Institutul Clinic Fundeni avea ciroză de 15 ani, iar în urmă cu doi ani fusese diagnosticată cu cancer. În urma transplantului, are o șansă la un nou început.

Prof. dr. Vlad Brașoveanu:  Ce faceți, cum vă simțiți?

Pacientă: Bine, mulțumesc. (...) De 2 ani jumătate sunt pe lista de așteptare. Sunt foarte bine, le mulțumesc domnilor doctori care au facut posibilă această operație. Vestea am așteptat-o din tot sufletul că era ultima șansă și mulțumesc familiei care a făcut posibil ca eu să trăiesc.

Prof. dr. Vlad Brașoveanu: Există o criză a donatorilor și încercăm să folosim orice posibilitate de a crește numărul. Doamna nu avea pe nimeni care ar fi putut să-i doneze. Posibilitățile să fi ajuns la un transplant cu ficat întreg erau minime.

Aproape 500 de pacienți adulți așteaptă un transplant hepatic. Nu există donatori suficienți, așă că anul trecut au fost făcute doar 70 de transplanturi, deși ar fi fost nevoie de 100. Oamenii mor așteptând o șansă la viață, în timp ce donarea de organe rămâne un subiect tabu în România.

Prof. dr. Vlad Brașoveanu: Este foarte important ca oamenii să conștientizeze și donarea de organe să fie acceptată de toată lumea, inclusiv de biserică.

Horia Nicolae Prioteasa, preot: Actul medical este susținut de biserică și tot ceea ce este cu consimțământul aparținătorilor și vine spre vindecare este de mare folos. Se poate face o milostenie pentru cei ce se pot salva prin donarea de organe. Nu este păcat, ci este un mijloc de ajutor, o milostenie cum zicem noi  în biserică, pentru cei aflați în neputință și aceste acte terapeutice pot salva vieți omenești.

Pentru cei care încă se mai întreabă cât de mare este forța acestui gest salvator - donarea de organe, trebuie să asculte mărturiile celor trăiesc zilnic cu amenințarea morții și primesc șansa unei vieți noi.  

Tatăl lui Andrei: Le mulțumesc foarte mult domnilor doctori și familiei care a donat, acum așteptăm să mergem acasă.

Pacientă: O nouă viață. Mulțumesc încă o dată familiei, domnilor doctori, care sunt îngeri pe pământ.

Donarea de organe este posibilă numai în cazul pacienților aflați în moarte cerebrală, dacă familia este de acord.