Rachael Gunn a sosit la Paris ca o „b-girl” competitivă și entuziasmată să-și facă debutul olimpic. Un dublu debut olimpic: prima oară când Jocurile Olimpice au o competiție de breakdance și prima oară când australianca are șansa să concureze pentru o medalie olimpică. Sportiva a ajuns virală pe internet, prestația ei fiind văzută de milioane de oameni pe rețelele sociale, însă nu toată lumea a înțeles ce a făcut ea la Olimpiadă.

Gunn – cunoscută și sub numele „b-girl Raygun”, sau, simplu, Raygun – este lector universitar și are 36 de ani. Este din Sydney, Australia, și își petrece zilele balansând între job și cariera de artist de breakdance, concurând la evenimente de pe tot globul, scrie CNN.

Pasiunea a dus-o chiar până la Jocurile Olimpice de la Paris, unde 32 de sportivi – cunoscuți ca b-boys și b-girls – au concurat pentru prima dată la o Olimpiadă.

Sâmbătă, în Place de la Concorde, Raygun, îmbrăcată în treningul verde și auriu și-a prezentat câteva dintre mișcările ei în trei bătălii round-robin: un salt de cangur, o rulare înapoi și diverse contorsionări cu corpul întinsă sau târându-se pe podea.

Ea nu a reușit să înregistreze niciun punct în luptele ei împotriva americanilor Logistx, a francezilor Syssy și a lituaniencei Nicka, pierzând cu 18-0 de fiecare dată. Nici comentariile ulterioare de pe internet nu au fost în totalitate favorabile sau măcar politicoase cu privire la performanțele lui Raygun.

Un utilizator de pe X, cunoscut anterior ca Twitter, i-a numit rutinele „hilar de ridicole”, în timp ce un altul a întrebat cum a ajuns ea până aici.

Chiar și cântăreața Adele și-a întrerupt concertul ei de la München pentru a se întreba dacă totul a fost o „glumă”, adăugând apoi, însă, că a fost „cel mai bun lucru care s-a întâmplat la Jocurile Olimpice”.

Dar Raygun e complet serioasă cu pasiunea ei. Conferențiar la Universitatea Macquarie din Sydney, ea face studii care cercetează istoria breakance, street dance și cultura hip-hop, în timp ce teza ei de doctorat s-a concentrat pe intersecția dintre gen și cultura breaking din Sydney.

Ea a reprezentat Australia la campionatele mondiale din 2021 și 2022, înainte de a câștiga un loc la Jocurile Olimpice după campionatele din Oceania de anul trecut.

„Toate mișcările mele sunt originale”, a spus Raygun după ce a concurat la Paris. „Creativitatea este foarte importantă pentru mine. Ies acolo și îmi arăt talentul. Uneori, le vorbește juraților, iar uneori, nu. Fac treaba mea și reprezintă artă. Despre asta este vorba.”

Dar sunt mulți oameni care au sărit să apere performanțele australiencei ca fiind unice și creative, în ciuda faptului că nu au fost neapărat recompensate de către juriu.

„Totul ține de originalitate și este de a aduce ceva nou și de a reprezenta țara sau regiunea ta”, a spus Martin Gilian, șef al juriului categoriei la Jocurile Olimpice, cunoscut și sub numele de MGbility.

„Tocmai asta a făcut Raygun, s-a inspirat din mediul ei, în acest caz, de exemplu, era vorba de un cangur... A creat niște mișcări originale care ar putea fi poate amuzante sau distractive pentru alții, dar pentru noi, ea a reprezentat practic breaking și hip hop. Ea încearcă să fie originală și să aducă ceva nou pe masă. Din perspectiva noastră, nu a fost nimic cu adevărat șocant”, a spus Mgbility.

Serghei Nifontov, secretarul general al World DanceSport Federation, a spus că este „îngrijorat” de reacțiile de pe rețelele de socializare, adăugând: „Asta nu ar trebui să se întâmple în lumea noastră. Ceva merge în direcția greșită.”

Gunn a început să se antreneze competitiv pe la 20 de ani, după ce a crescut practicând alte forme de dans, inclusiv de sală, jazz, tap și hip-hop. Și tot de 20 de ani ea se confruntă cu fetele-B (B-girls), explicând că la Olimpiadă a fost o „experiență uimitoare” și „un privilegiu să beneficiezi de această oportunitate”.

Acest lucru a fost evident la ceremonia de închidere de duminică, unde a primit un sprijin imens din partea colegilor de echipă și a suporterilor în timpul unei performanțe improvizate pe stradă.

„Dacă nu știi povestea lui Rachael, află că în 2008, ea a stat închisă într-o cameră plângând pentru că practica un sport dominat de bărbați, ca singura femeie, și a avut nevoie de mult curaj să continue și să lupte pentru oportunitatea ei de a participa într-un sport pe care îl iubește”, a declarat Anna Meares, fost ciclist profesionist și șef al delegației Australiei.

„Asta a făcut-o să câștige calificarea la Olimpiadă pentru a fi aici, la Paris. Este cea mai bună breakdancer, feminină, pe care o avem în Australia. A reprezentat echipa olimpică, spiritul olimpic, cu mare entuziasm și ador curajul ei. Îmi place caracterul ei și mă simt foarte dezamăgită că a fost atacată pentru asta”, a mai spus Meares.

Breaking sau breakedance a apărut pe străzile orașului New York în anii 1970 și de atunci a crescut în popularitate în SUA și în întreaga lume.

A început ca o formă de expresie creativă în rândul tinerilor de culoare și latini și este considerat unul dintre elementele cheie ale hip-hop-ului, alături de rap, DJ și arta graffiti.

În timp ce mulți nu văd breaking-ul strict ca un sport, ci mai degrabă o expresie artistică, Comitetul Olimpic Internațional (CIO) a căutat modalități de a atrage publicul mai tânăr la Jocuri, adăugând skateboarding-ul, alpinismul sportiv și surfingul în programul olimpic.

Cu toate acestea, proba de breakdance nu va fi organizat la Jocurile din 2028 de la Los Angeles și rămâne neclar dacă disciplina va mai reveni vreodată la viitoarele Olimpiade.