Președintele Iranului, Ebrahim Raisi, a mers, miercuri, într-o vizită la Ankara, acolo unde poartă discuții cu Erdogan într-o aparentă încălzire a relațiilor turco-iraniene și într-o încercare de recalibrare a politicii externe iraniene de „apropiere tactică” de Turcia.

Această vizită, anunţată de agenţia oficială iraniană de presă Irna şi confirmată de preşedinţia turcă, după ce a fost amânată de două ori, vine în contextul situației încă extrem de complicate din Israel și Fâșia Gaza. Ebrahim Raisi a declarat, sâmbătă, că va răzbuna moartea a cinci membri ai Gardienilor Revoluţiei, ucişi, acuză el, de armata israeliană într-un atac în Siria.

Israelul a fost acuzat că i-ar fi ucis pe un oficial iranian de rang înalt în Siria şi pe numărul doi al Hamas, în Liban, alimentând temeri cu privire la o extindere a războiului din Fâşia Gaza. Gardienii Revoluţiei au făcut un atac în Kurdistanul irakian împotriva unui „cartier general” de unde operau, susţin ei, serviciul israelian de informaţii externe, Mossad.

De ceva vreme Erdogan însuși a devenit un apărător al cauzei palestiniene, acuzându-l constant pe Netanyahu și administrația israeliană că ar comite atrocități în Gaza, comparându-l de mai multe ori cu dictatorul nazist Adolf Hitler.

Erdogan spune că Israelul este un „state terorist”, iar Hamas, al cărui principal susţinător internaţional este Iranul, drept un „grup de eliberare”. Liderul turc, care l-a rechememat la începutul lui noiembrie pe ambasadorul Turciei la Tel Aviv, consideră, totodată, imposibil să „rupă complet” relaţiile cu Israelul. Ministrul iranian de externe a cerut, anterior, Turciei să „boicoteze” produse israeliene şi să întrerupă orice relaţii cu Israelul.

„Iranienii consideră pozitive declaraţiile ferme ale lui Erdogan, dar îi reproşează că nu rupe relaţiile cu Israelul”, a spus Arif Keskin, un cercetător specialist în relaţii turco-iraniene de la Ankara, care consideră însă că războiul din Fâşia Gaza creează o „apropiere tactică” între Iran şi Turcia.

Deși Iranul încearcă să-și reconfigureze politica externă în Orientul Mijlociu, dorind să profite de o aparentă relație tensionată între Turcia și NATO, relațiile turco-iraniene sunt dificile din mult alte motive.

Turcia a sprijinit grupări rebele în Siria, împotriva sângerosului dictator sirian, Bashar al-Assad, susţinut de Rusia şi Iran.

Susţinerea Azerbaidjanului de către Turcia cu privire la enclava Nagorno Karabah, pe care armata azeră a cucerit-o în septembrie într-o ofensivă-fulger, a iritat Iranul, îngrijorat că ascensiunea puterii azerilor în Caucaz poate alimenta ambiţii separatiste în minoritatea etnică azeră din Iran.

Iranul nu vede cu ochi buni ambiţiile Azerbaidjanului, aliatul Turciei, de a crea un culoar pe teritoriul armean către enclava Nahicevan, situată de-a lungul frontierei de nord a Iranului, care i-ar putea complica accesul în Armenia.

Vizita lui Raisi, însoţit de o delegaţie importantă, reprezintă o ocazie de consolidare a relaţiilor comerciale cu Turcia, mai spune Arash Azizi. Cei doi preşedinţi ar putea să discute despre deschiderea unui nou punct de trecerea frontierei, care să permită o facilitare a comerţului bilateral.