Invazia Rusiei în Ucraina și interesul arătat de Donald Trump pentru Groenlanda sunt doar două dintre cele mai recente exemple care demonstrează că planurile de expansiune teritorială sunt din nou la modă. Pericolul unor noi conflicte pentru pământuri și resurse naturale joacă din nou un rol central în geopolitică și este alimentat de o nouă fază a competiției între marile puteri, presiunile demografice tot mai mari, progresul constant al tehnologiei și, poate, în mod crucial, de schimbările climatice, potrivit unei analize Foreign Affairs.

Cazul Groenlandei arată cel mai bine cum schimbările climatice ar putea declanșa o cursă globală pentru extinderea controlului teritorial.

Cu toate că Danemarca nu este interesată să vândă cea mai mare insulă din lume, iar populația în mare parte indigenă privește cu neîncredere și îngrijorare orice implicare a unei puteri străine – o moștenire a istoriei brutale a insulei sub conducerea daneză, aceste lucruri nu l-au descurajat pe Trump să lanseze amenințări despre anexarea Groenlandei.

„Are legătură cu libertatea lumii”, a spus Trump în ianuarie, dar pe măsură ce planeta se încălzește tot mai mult, retragerea calotelor glaciare și topirea gheții marine vor face ca Groenlanda să fie importantă și din alte motive. Suprafețe mari de teren, care până acum au fost inaccesibile, vor deveni mult mai atrăgătoare pentru forțele străine.

Inițiativa Washingtonului cu privire la Groenlanda este doar primul capitol al noii competiții globale pentru teritorii.

Timp de mai multe decenii, lumea a jucat mai mult sau mai puțin cu cărțile pe care le-a primit de la începutul jocului. Dar, acum, schimbările climatice au reamestecat tot pachetul de cărți, iar marile puteri vor încerca să se poziționeze cât mai bine astfel încât să profite de oportunitățile oferite de o lume transformată de încălzirea globală.

Multe țări se vor grăbi să obțină teritorii și resurse vitale, ceea ce va deschide calea către o eră în care expansiunea teritorială flagrantă va deveni o temă recurentă.

Cercetătorii cred că Groenlanda deține cantități semnificative de fier, plumb, aur, metale rare, uraniu, petrol și alte resurse valoroase, inclusiv mineralele necesare pentru tranziția spre energia curată.

Pe măsură ce clima continuă să se încălzească, oamenii vor fi nevoiți să abandoneze zonele care vor deveni imposibil de locuit din cauza creșterii nivelului mărilor și oceanelor, a căldurii insuportabile și a altor condiții de vreme extremă.

Până atunci, Groenlanda va fi un loc mult mai prielnic pentru oameni decât este în prezent. Agricultura se va dezvolta tot mai mult, iar noi tipuri de plante vor crește acolo unde în trecut era doar gheață. Teritoriile acoperite astăzi de vegetația joasă tipică zonelor de tundră vor putea susține întregi păduri până în 2100, potrivit unor simulări ale evoluției climei pe Pământ.

Oamenii din nordul Africii, regiunea Sahel și Orientul Mijlociu vor emigra în număr tot mai mare din cauza creșterii temperaturilor și scăderii producției agricole. De asemenea, oamenii vor fi nevoiți să se retragă din zonele foarte joase și amenințate de inundații, precum Delta Gangelui din Bangladesh și zone de pe coasta Floridei.

Țările cu teritorii vaste ce în curând ar putea deveni foarte căutate vor beneficia cel mai mult de pe urma schimbărilor climatice, dacă își joacă bine cărțile.

Canada și Rusia, cele mai mari țări din lume ca suprafață, se situează cel mai bine la acest capitol. Agricultura s-ar putea extinde dramatic în urma prelungirii sezonului agricol, temperaturilor mai calde și topirii permafrostului.

Canada ar câștiga peste 4 milioane de kilometri pătrați de pământ arabil până în 2080, potrivit unor estimări recente. Cele două țări uriașe vor avea acces și la noi rute maritime internaționale datorită topirii gheții, ceea ce va alimenta creșterea economică a acestor regiuni.

Și alte state și teritorii nordice vor beneficia de pe urma acestor schimbări: Finlanda, Norvegia, Suedia și statul american Alaska își vor extinde considerabil terenul arabil în următoarele decenii.

Partea continentală a Statelor Unite și China, însă, se vor confrunta cu producții agricole în scădere, tot mai mulți oameni care vor părăsi zonele caniculare și cele amenințate de dezastre naturale și o rată a productivității tot mai mică.

Discuțiile pe tema controlării Groenlandei reprezintă doar începutul. Există zeci de alte teritorii în toată lumea care se potrivesc profilului insulei: o densitate mică a populației, pământuri ce vor deveni în curând bune pentru locuit sau pentru a fi lucrate și o situație politică ambiguă, de tranziție sau ușor de exploatat pentru marile puteri.

Cu toate că cei mai mulți locuitori ai Groenlandei au reacționat negativ inițial la propunerea lui Trump de a face parte din SUA, nu este imposibil ca pe viitor teritoriul să își capete independența și să ia în considerare o astfel de propunere.

Alte teritorii nesuverane, precum Insulele Feroe, Insulele Falkland, Guyana Franceză sau Noua Caledonie, ar putea și ele să intre în vizorul marilor puteri sau a statelor vecine oportuniste. Pentru câștigarea acestor teritorii s-au purtat războaie în trecut, iar acest lucru s-ar putea întâmpla din nou.

Antarctica este un alt punct de interes. În timpul Războiului Rece, marile puteri au semnat Tratatul Antarcticii, prin care au lăsat deoparte revendicările teritoriale de pe acest continent și s-au angajat să folosească regiunea pentru explorare și cooperare internațională în domeniul științific.

Acea înțelegere a început deja să se fisureze. China și Rusia au incorporat recent interesele lor privind Antarctica în strategiile lor de securitate națională, iar Beijingul a investit într-o flotă de spărgătoare de gheață și construcția unor stații terestre de comunicații prin satelit pe continentul înghețat care pot fi oricând utilizate în scop militar. Argentina și Chile și-au reafirmat și ele revendicările teritoriale din Antarctica.

Recenta incursiune a rebelilor grupării M23 susținuți de Rwanda pe teritoriul Republicii Democrate Congo ar putea fi explicată ca un mod pentru M23 și Rwanda să aibă acces la mineralele valoroase extrase din estul țării invadate și care sunt folosite pentru producerea bateriilor din mașinile electrice și telefoanele mobile.

Prin cucerirea unor vaste teritorii din Ucraina, Rusia și-a consolidat poziția dominantă de pe piața globală a cerealelor. Această poziție îi conferă o putere uriașă: dacă Moscova interzice exportul de grâne către o țară care depinde de aceste resurse importate, ar putea destabiliza politic acea țară și ar putea provoca foamete și chiar valuri de imigranți.

Cu toate că este imposibil de prezis cu certitudine unde și când țările vor fi pregătite să pornească la război pentru câștigarea de noi teritorii, schimbările observate în mediul înconjurător indică multe posibile zone unde s-ar putea declanșa viitoarele conflicte.

China ar putea face incursiuni militare în Asia de Sud-Est, revendicându-și insule disputate sau chiar cucerind teritorii din estul Rusiei sau din Coreea de Nord.

Nigeria, care ar urma să depășească populația Chinei până la finalul secolului, ar putea transforma Africa centrală într-un butoi cu pulbere. Odată ce țara se va confrunta cu tot mai multe secete, inundații și valuri de căldură, Nigeria ar putea descoperi că are nevoie de mai multe resurse pentru a-și susține populația aflată într-o creștere rapidă și ar putea să pună ochii pe țările vecine.

Rusia s-ar putea extinde înspre țările baltice și țări nordice precum Norvegia pentru a-și securiza rutele maritime de transport. Acțiuni similare ar putea avea loc și în Antarctica, unde ar intra în conflict cu alte mari puteri care sunt interesate de acel continent.

Într-o lume nouă în care dreptatea se face cu forța, țările care caută să își extindă teritoriul s-ar putea să nu ezite să își folosească armata pentru a pune mâna pe pământuri și resurse. Efectele cele mai dramatice ale schimbărilor climatice nu s-au simțit încă, iar cursa pentru teritorii abia a început.