“Cea de-a doua administrație Trump începe cu un grad remarcabil de conflicte deschise între diferite persoane, interese și viziuni asupra lumii”, scrie New York Times, într-o analiză asupra relațiilor dintre cele mai influente persoane pe lângă Casa Albă.
Un exemplu despre dinamica din interiorul cercului de influență este reacția lui Elon Musk după anunțul lui Trump privind parteneriatul între OpenAI, Oracle și SoftBank, pentru construirea unui nou centru de date masiv pentru inteligența artificială. Musk a susținut că finanțarea de până la 500 de miliarde de dolari nu există cu adevărat. Întrebat dacă îl deranjează afirmațiile lui Elon Musk, Trump a răspuns: „Nu, nu mă deranjează. El urăște una dintre persoanele implicate în afacere. (…) Și eu am anumite persoane pe care le urăsc.” Președintele făcea referire la conflictul dintre Musk și Sam Altman, liderul proiectului OpenAI.
Momentul este revelator, scrie New York Times, pentru că, în orice administrație nouă, se conturează facțiuni concurente, care ajung să se urască între ele.
În cazul administrației Trump însă, numărul conflictelor deschise între persoane și viziuni este impresionant: “Trump s-a poziționat ca un rege cu o curte unde principalul test este loialitatea personală, iar astfel există stimulente pentru oricine dorește ceva în America să se prezinte în fața lui ca un curtean, riscându-și demnitatea în speranța de a câștiga favoruri”.
Pe lângă conflictul larg dintre populismului mișcării MAGA și libertarianismul din Silicon Valley, există câteva războaie interne de urmărit:Protecționiști versus Wall Street
Deși a promis că va introduce tarife pentru rivalii economici, această măsură nu s-a regăsit printre primele ordine executive semnate de președintele american. O explicație ar fi că, deși Trump are înclinații protecționiste, este înconjurat de reprezentanți ai elitelor financiare care înțeleg că mișcările bruște vor avea efect în lanț și vor afecta piața de valori.
Jamie Dimon, CEO al JP Morgan Chase, este un exemplu de astfel de influență: “Dimon părea să adopte poziția lui Trump, justificând tarifele din motive de securitate națională și cerând criticilor să „treacă peste asta.” Dar (…) Dimon justifica, de fapt, o inițiativă tarifară mult mai mică decât protecționismul generalizat amenințat de Trump. Este mișcarea clasică a curteanului: laudă înțelepciunea suveranului, în timp ce îl direcționează subtil pe calea dorită”.
În primul mandat, politica externă a lui Trump în ceea ce privește Iranul i-a mulțumit pe cei cu atitudine războinică față de regimul de la Teheran. Acum însă, există câteva indicii care îi neliniștesc: presiunea de încetare a focului pusă asupra Netanyahu, numirea unor realiști în relațiile internaționale în poziții-cheie sau decizia de a retrage protecția Secret Service pentru Mike Pompeo, John Bolton și Brian Hook — toți ținte potențiale pentru Iran din cauza atitudinii dure față de Teheran, în primul mandat al lui Donald Trump. “La fel ca în cazul bătăliei tarifare, se așteaptă mai multe conflicte indirecte, în care diferiți consilieri vor fi acuzați că trădează adevărata agendă a președintelui sau că se strecoară în poziții de influență”, se arată în articolul New York Times
Kennedy este o sursă de conflicte în sine — pro-choice într-un partid pro-life, critic al afacerilor agricole într-un partid dependent de voturile din statele cu agricultură dezvoltată. Cea mai profundă tensiune stă însă între viziunea sa anti-corporatistă și cea a aliaților lui Trump din Silicon Valley. După anunțul privind finanțarea OpenAI, fosta parteneră de campanie a lui RFK, Nicole Shanahan, a susținut că utilizarea inteligenței artificiale pentru noi vaccinuri ARNm personalizate ar putea conduce la extincția rasei umane.
Paradoxal, toate aceste conflicte ar putea fi cea mai bună veste econonomică pentru administrația Trump. ” Un avans rapid în progresul AI ar putea transforma curtea sa într-un loc de dezbateri existențiale, un război cultural care eclipsează toate celelalte probleme”, mai scrie NYT.