Dacă privim către țări din UE precum Austria, Germania, Spania, Italia sau Luxembourg, o să observăm că au unități administrativ-teritoriale cu un număr mediu de 5.000 de locuitori. Evident, există și țări cu o suprafață mare și cu un număr ridicat de locuitori, precum: Franța, Germania, Spania și Italia. Acestea intră la categoria țărilor care au cel mai mare număr de unități administrativ teritoriale. Presiunea demografică și ariile teritoriale extinse impun un număr proporțional de UAT-uri în vederea unei guvernări autonome eficiente. Comparativ, în România comunele au un număr mediu de 3.583 locuitori. Acesta este un fenomen regăsit îndeosebi în statele din Europa Centrală și de Est, care au făcut parte din blocul comunist - Ungaria, Slovacia și Polonia. Dar și aici există o diferență între România și celelalte trei state. Chiar dacă Polonia, Slovacia și Ungaria au un număr de UAT-uri similar, raportul dintre numărul locuitorilor și suprafață este relativ identic. Simplu spus: numărul de UAT-uri este direct proporțional cu densitatea populației. Dacă privim spre Polonia și Bulgaria, observăm că mai mult de jumătate din municipalități au o populație ce variază între 5.000 și 20.000 de locuitori.
România este a șaptea țară ca mărime din Uniunea Europeană. Una dintre cele mai mari țări din Europa ce nu reușește să scape de statutul și eticheta de „țară săracă”. O realitate alarmantă este faptul că pierdem constant bani de la bugetul de stat. Metaforic vorbind, România e precum o casă în care vrem să facem căldură cu geamurile deschise. Pe de o parte, avem cote de taxare pe salarii mai mari ca multe țări din Uniunea Europeană, deși nivelul de trai al cetățenilor este departe de a fi similar. Ceea ce sărăcește populația. Pe de altă parte, avem localități de 2-3 ori mai mici decât media europeană ca număr de locuitori. Și pompăm de 2-3 ori mai mulți bani de la bugetul național în administrațiile publice locale comparativ cu media europeană. Cercul vicios al sărăciei este adâncit și de faptul că administrațiile mici nu au capacitatea de a atrage profesioniști care să crească calitatea serviciilor publice, cu impact direct în viețile oamenilor.
De 32 de ani amânăm „invetabilul”, ce ne ține captivi în sărăcie. Sărăcia poate fi combătută cu o reformă administrativ-teritorială care să reașeze lucrurile pe un făgaș funcțional. Iată cum arată în acest moment distribuția Unităților Administrativ-teritoriale în funcție de populația lor:
După cum spuneam la început: Sărăcia în România e o boală tratabilă dacă îi depistezi cauzele și îi aplici soluțiile eficiente. România are nevoie de o reașezare în pagină. Țineți aproape, că aceasta este doar o introducere.