Liderii G7 au căzut de acord să studieze o posibilă plafonare a prețurilor petrolului și gazelor rusești, pentru a încerca să limiteze capacitatea Moscovei de a finanța războiul din Ucraina. O astfel de măsură s-ar putea dovedi însă greu de pus în practică, arată o analiză Reuters.

Oficialii celor mai bogate economii ale lumii spun că măsura va limita prețul pe care Rusia îl primește pentru petrol și gaze, permițând în același timp consumatorilor occidentali să se aprovizioneze în continuare.

Un mecanism asemănător a fost stabilit ca parte a programului „Petrol contra hrană” al ONU în 1995, pentru a permite Irakului să vândă petrol în schimbul alimentelor și medicamentelor.

Programul avea ca scop să răspundă nevoilor umanitare ale irakienilor, împiedicând în același timp guvernul lui Saddam Hussein să-și crească capacitățile militare.

Cumpărătorii de petrol plăteau într-un cont administrat de banca BNP Paribas, iar banii au fost folosiți pentru a plăti despăgubiri de război către Kuweit și operațiunile ONU în Irak, iar cu banii rămași, Irakul putea să cumpere anumite bunuri.

Dar acest program a fost afectat de corupție pe scară largă și abuzuri.

O altă problemă este că, spre deosebire de cazul Irak, nu există unitate în cadrul ONU în privința invaziei Ucrainei de către Rusia, despre care Moscova susține că este o „operație militară specială”.

China, India și Pakistanul sunt printre cele 35 de țări care au refuzat să condamne Rusia. Iar China și India au devenit cei mai mari cumpărători de petrol rusesc la prețuri reduse, după ce Europa a redus importurile.

Oficialii occidentali spun că vor să încurajeze vânzările de petrol rusesc la niveluri puțin mai mari decât costurile de producție, pentru a se asigura că veniturile Rusiei sunt reduse, iar Moscova își menține producția.

Astăzi, Rusia încasează venituri mai mari decât înainte de declanșarea invaziei în Ucraina, în 24 februarie, deoarece creșterile prețurilor la nivel global au compensat impactul sancțiunilor.

Tamas Varga, reprezentant al brokerului petrolier PVM, spune că ideea plafonării prețului este o dovadă că embargoul absolut asupra petrolului rusesc este contraproductiv, deoarece veniturile Rusiei au crescut.

Dar crearea unui cartel de cumpărători care să lase Rusia fără petrodolari, dar în același timp să atenueze inflația, este o provocare.

„Marea necunoscută este reacția lui Vladimir Putin”, a spus Varga.

Dacă Putin decide să reducă exporturile de petrol sau gaze, planul va eșua și va duce la o creștere a prețurilor:

„Este un scenariu de coșmar atât pentru Europa, cât și pentru Rusia”, spune Varga.

În timp ce prețurile de referință pentru petrolul Brent sunt la 110-120 dolari pe baril, petrolul rusesc se vinde cu reduceri mari, la 30-40 dolari pe baril, iar cumpărătorii chinezi și indieni au de câștigat.

„Țările G7 doresc să reducă veniturile din petrol ale Rusiei, iar acest lucru implică un plafon de preț cu mult sub ceea ce plătesc cumpărătorii în prezent. Unele voci pledează pentru o reducere foarte agresivă, subliniind costurile scăzute de producție ale Rusiei și argumentând că aceasta va continua să vândă petrol la orice preț mai mare decât costurile”, a spus Richard Mallinson, de la Energy Aspects.

Costurile de producție ale Rusiei sunt de 3-4 dolari pe baril, iar firmele rusești ar avea profit chiar dacă prețul petrolului ar fi de 25-30 dolari pe baril.

Impunerea unui plafon de preț pentru vânzările de petrol rusesc ar putea fi făcută prin asigurarea de transport maritim, a spus Louise Dickson de la Rystad & Mallinson.

Grupul Internațional de Protecție și Indemnizații din Londra acoperă aproximativ 95% din flota globală de transport petrolier.

Cumpărătorilor ruși de petrol li se poate oferi o derogare de la interdicția privind asigurarea europeană de transport maritim, care intră în vigoare la începutul lunii decembrie, dacă plătesc asigurarea la - sau sub - plafonul de preț.

Cu toate acestea, există multe obstacole.

„Cel mai important este că Rusia ar putea să nu fie de acord să vândă la acele prețuri, mai ales dacă plafonul este foarte scăzut și aproape de costul de producție”, a spus Dickson.

„De fapt, Putin și-a arătat deja disponibilitatea de a opri livrările de gaze naturale către țările UE care au refuzat să plătească în ruble”, a amintit ea.

Următorul obstacol ar fi China, care ar putea accepta asigurarările rusești, a spus Dickson.

India a oferit deja certificat de siguranță pentru zeci de nave, permițând exporturile de petrol rusești.

„Rusia și unii cumpărători găsesc deja alternative la piețele europene de asigurări, folosind o combinație de asigurători locali și garanții suverane. Deci acest mecanism nu ar forța participarea deplină la un plafon de preț”, a spus Mallinson.

În plus, asigurătorii europeni ar putea să nu dorească să fie responsabili pentru monitorizarea plafonului de preț și ar putea decide să evite acoperirea unor astfel de tranzacții, chiar și cu derogări, a spus el.

UE ar trebui, de asemenea, să modifice sancțiunile pe care le-a adoptat la sfârșitul lunii mai, iar acest lucru ar avea nevoie de sprijinul statelor membre.

„Având în vedere negocierile dificile din mai, unele țări sunt îngrijorate de redeschiderea acestei probleme, pentru că ar oferi Ungariei și altor țări o nouă oportunitate de a cere concesii”, a spus Mallinson.