Cercetătorii din Norvegia au descoperit din întâmplare că o specie de meduze este capabilă să își inverseze procesul de dezvoltare și să devină din nou larvă atunci când nu are destulă hrană, scrie Deutsche Welle. Oamenii de știință sunt acum interesați de cum ar putea să folosească noile descoperiri în scopul încetinirii procesului de îmbătrânire și la oameni.

Nu este pentru prima dată când cercetătorii descoperă ceva din întâmplare despre o specie marină de acest tip. Și „meduza nemuritoare” (Turritopsis dohrnii) a fost descoperită din greșeală în anii '80 de doi tineri oameni de știință, Christian Sommer și Giorgio Bavestrello.

Ei au descoperit că atunci când meduza este „stresată”, în loc să moară, ea se poate întoarce la o etapă anterioară din ciclul ei de viață.

În mod normal, specimenele adulte eliberează larve care apoi se atașează de fundul mării și formează colonii de polipi. Din acestea se nasc mai apoi meduzele.

Dar, după cum au remarcat cercetătorii care au studiat meduza nemuritoare, specia Turritopsis dohrnii poate declanșa un proces echivalent cu „transformarea unui fluture înapoi în omidă”.

Procesul se numește dezvoltare inversă, iar meduza nemuritoare pare să nu fie singura capabilă de întinerire. Doi cercetători din Norvegia au descoperit că și meduzele Mnemiopsis leidyi se pot transforma din nou în larve.

„Nemuritor este un termen puțin înșelător. 'Dezvoltare inversă' este mai corect”, a precizat Pawel Burkhardt, un cercetător din domeniul neurologie evoluționiste și lider de grup în cadrul Centrului Michael Sars al Universității Bergen din Norvegia.

Oamenii de știință au folosit două metode pentru a „stresa” meduza: înfometare prelungită și vătămare fizică. Ambele metode au fost urmate de un regim de hrănire limitată.

Șase din 15 meduze (40%) rănite au reușit să își inverseze vârsta, în timp ce doar șapte din 50 de meduze (14%) au reușit să facă același lucru după ce au fost înfometate.

„Ceea ce este unic la Mnemiopsis este că ai un singur specimen care poate să se întoarcă la o singură larvă”, a explicat Burkhardt. „Este un specimen și deci poți să îl urmărești. Cu Turritopsis, nu este așa de clar.”

Acest lucru se întâmplă din cauză că Turritopsis se transformă într-o colonie de specimene și nu într-o singură larvă, ceea ce înseamnă că pentru oamenii de știință este neclar dacă au de-a face cu ciclul de viață și strategia de supraviețuire a unui singur specimen.

Cercetătorii au demonstrat că Mnemiopsis leidyi poate deveni din nou adultă după ce s-a transformat înapoi în larvă.

Teoretic, acest ciclu s-ar putea repeta de nenumărate ori, dar asta nu înseamnă că meduzele pot trăi la nesfârșit. Ele sunt expuse și pericolului de a fi mâncate de un prădător.

„Există o teorie potrivit căreia colapsul fermelor piscicole din Marea Neagră în anii '90 a fost provocat de Mnemiopsis”, a spus Burkhardt. „Din moment ce larva are tentacule, se hrănește complet diferit de un adult – un adult are nevoie de mult mai multă hrană – ar putea fi o strategie pentru a supraviețui în condiții dificile.”

Îmbătrânirea este dată uneori ca principala cauză a morții. Prin îmbătrânire, celulele noastre se degenerează și plasticitatea creierului nostru – capacitatea sistemului nervos de a se adapta în timp – încetinește.

Cercetătorii au început să studieze tot mai des cum ar putea fi încetinit procesul de îmbătrânire la oameni, chiar dacă va fi folosit doar pentru a face perioada dinaintea morții mai confortabilă.

„Pot doar să speculez”, a spus Burkhardt despre noua specie de meduze studiată. „Se pare că există o rearanjare majoră în sistemul nervos între cele două etape și la asta vrem să studiem în următorii ani.”

„Observarea tiparului dezvoltării inverse este primul pas”, a explicat și cercetătorul Ferdinando Boero, care a lucrat cu Sommer și Bavestrello. „Apoi trebuie să stabilim procesele genetice care reglează tiparele normale de dezvoltare, astfel încât să repornească dezvoltarea.”

„Dacă există un buton genetic am putea încerca să vedem dacă el funcționează și în celulele umane. Regenerarea oamenilor, însă, este extrem de improbabilă din cauza plasticității noastre scăzute”, a precizat Boero, care a adăugat că lucrurile ar putea fi mult mai complexe decât ne imaginăm noi.