Am aflat cu surprindere la începutul mandatului și am repetat de câteva ori și în public de atunci: în Parlamentul României există în acest moment pe fluxul legislativ peste 1000 de inițiative depuse în cursul legislaturilor de până acum.

Vreme de peste trei decenii, membri ai celor două Camere au avut idei bune și utile pentru cetate. Și au făurit un proiect de lege ca să îndrepte lucruri, ca să inoveze în vreun domeniu sau altul, ca să facă mai bine pentru mai mulți.

Jur că îi suspectez pe mai toți confrații mei de bună credință. Minus legile date cu dedicație, dar nu despre ele vorbim aici. Sunt convins că au pornit la luptă cu gânduri bune, animați de cele mai bune intenții pentru comunitate. Dar cumva pe parcurs au pierdut din viteză, nu au cuplat o treaptă inferioară și s-au împotmolit într-o arhivă.

Poate că au fost descurajați de un aviz negativ, de o întoarcere dintr-o comisie sau de vreo pisică neagră care le-a trecut calea în ziua votului. Poate nu s-au gândit la toate unghiurile, implicațiile sau interesele. Sau, de la o ordine de zi la alta, legea lor nu a mai fost oportună, utilă ori relevantă.

Sau au pierdut nemeritat la vreo loterie a penaltiurilor.

Sau poate s-au plictisit de procedura lentă și greoaie birocratic și și-au dat seama că poți fi parlamentar și fără să ai inițiative care să se transforme în lege.

Și uite așa am rămas cu o mie de proiecte istorice care nici nu au murit oficial, dar nici nu vor mai trăi vreodată. Vor rămâne doar conectate la aparate, cu un număr de înregistrare într-un caiet studențesc.

Problema reală este, cred eu, lipsa de consecvență. Folosesc dinadins un termen din primele legislaturi, acum de fapt îi spunem lipsă de follow up. Dar oricum am decide să o numim, problema este aceeași, cauzele sunt similare, iar outcome-ul (tare, nu?) identic: stagnare legislativă. Plus o imagine departe de perfecțiune asociată Legislativului românesc.

Nu știu exact cum se va ieși din această stare de fapt. Dar eu caut să o combat prin încăpățânare. Am câteva proiecte mari de care încerc să mă țin cu dinții - conectivitate, inovație, educație financiară. Căci sunt convins că doar efortul pe termen lung poate aduce la numitor comun orice proiect de lege și orice proiect în general.

Egoist punând problema, chiar și acest articol este doar un auto-semn-de-carte care să mă țină pe calea corectă a legilor la care țin.

P.S. Am depus amendamente pentru a găsi surse de finanțare și pentru a implementa proiectele de anul acesta: educația științifică în școlile din Ilfov (oradestiut.ro), conectarea acestora la internet de bandă largă și susținerea educației financiare.

P.S. 2 Vom intra și în spațiul Schengen. Totul e să fim consecvenți, consistenți și concentrați pe subiect.