Incursiunea militară a Ucrainei pe teritoriul rus în regiunea Kursk acoperă o parte din aceeași zonă în care Uniunea Sovietică a obținut una dintre cele mai importante victorii ale sale împotriva invadatorilor germani în cel de-al Doilea Război Mondial – o bătălie despre care unii istorici spun că a schimbat soarta războiului în Europa cu aproape un an înainte de debarcarea din Normandia, scrie CNN.

Operațiunea desfășurată pe plajele din Franța pe data de 6 iunie 1944 este văzută de multe ori în Occident ca fiind momentul decisiv care a pus capăt planurilor liderului nazist Adolf Hitler de a cuceri întreaga Europă, dar zarurile au fost aruncate încă de la înfrângerea pe care Germania a suferit-o între 5 iulie și 23 august 1943, atunci când milioane de trupe și mii de tancuri și blindate s-au înfruntat în jurul orașului Kursk.

Prin victoria din Kursk, „sovieticii au preluat inițiativa în est și nu au mai cedat-o până la finalul războiului”, a spus Michael Bell, director general al Institutului Jenny Craig pentru Studiul Războiului și Democrației de la Muzeul Național al Celui de-al Doilea Război Mondial din New Orleans.

În primăvara anului 1943, armata din est a lui Hitler era afectată grav după Bătălia de la Stalingrad, unde germanii au pierdut aproape 1 milion de soldați în încercarea de a cuceri orașul de pe Râul Volga, de a pune pe fugă armata sovietică epuizată și de a captura câmpurile petroliere din Caucazul de Sud, de unde germanii puteau obține combustibilul necesar pentru cucerirea completă a Europei.

În timp ce forțele germane erau împinse înapoi pe toată lungimea frontului de est, generalii lui Hitler au căutat o cale a recâștiga inițiativa. S-au hotărât să surprindă trupele sovietice din jurul orașului Kursk, apărat de peste 1 milion de soldați, printr-o manevră de dublă învăluire din nord și din sud.

Generalii au vrut să atace în primăvară, dar Hitler a amânat declanșarea Operațiunii Citadela astfel încât o parte din cele mai noi tancuri germane să poată fi aduse pe front.

Această întârziere le-a dat sovieticilor destul timp să pregătească apărarea pentru un atac care devenea tot mai previzibil. Era destul de ușor să îți dai seama că germanii ar fi interesați să zdrobească această zonă expusă în formă de „C” în interiorul liniilor de apărare germane, a explicat Peter Mansoor, profesor de istorie de la Universitatea de Stat Ohio.

Germanii au aruncat în luptă până la 800.000 de trupe și în jur de 3.000 de tancuri pentru a copleși inamicul, dar au avut de-a face cu o apărare formidabilă.

Sovieticii au pregătit o serie de linii de apărare, au săpat aproape 5.000 de kilometri de șanțuri anti-tanc și au pus 400.000 de mine. Armata sovietică avea 75% din blindate și 40% din soldații de pe frontul de est în zona Kursk și în rezervă în spatele frontului.

Cu toate că noile tancuri pe care Hitler dorea ca armata germană să le folosească în această ofensivă erau mai puternice decât cele sovietice, forțele lui Stalin aveau avantajul numeric, potrivit lui Bell.

Potrivit unor estimări, în Bătălia de la Kursk, sovieticii au folosit peste 2 milioane de trupe și peste 7.000 de tancuri.

Avantajul numeric a fost încă și mai pronunțat, după ce pe 9 iulie forțele aliate au debarcat în Sicilia și au deschis un nou front pe care Hitler se vedea nevoit să îl apere.

Pierderile pentru armata lui Hitler au fost foarte mari – în jur de 200.000 de soldați uciși și 1.000 de tancuri distruse.

Germanii nu au mai putut niciodată să desfășoare un număr atât de mare de trupe precum cele care au participat la această bătălie.

„Ceea ce Kursk a făcut a fost să elimine rezervele de blindate germane și, astfel, a devenit imposibil pentru germani să reușească să apere frontul rusesc pentru restul războiului”, a explicat Mansoor. După Kursk, germanii nu au mai putut să înlocuiască pierderile suferite de corpurile de tancuri.

Când forțele ucrainene au trecut granița în regiunea Kursk pe 6 august, ele au avut un avantaj care germanilor le-a lipsit în 1943 – elementul surpriză.

Ofensiva a fost planificată în secret, iar mișcările de trupe au fost mascate pentru a-i face pe ruși să creadă că acestea sunt menite doar să întărească liniile de apărare sau să participe la exerciții militare.

Rusia nu a fost pregătită să își apere teritoriul așa cum a fost în zonele pe care le-a cucerit în Ucraina, potrivit lui Mansoor.

Apărările pe care Rusia le-a pregătit în anumite zone din Donbasul ocupat seamănă foarte mult cu cele sovietice din Kursk, în 1943.

„Rușii nu și-au schimbat prea mult felul în care luptă”, a spus Mansoor, iar acest lucru poate fi exploatat de ucraineni.

Ucraina a reușit să își sincronizeze infanteria, artileria și aviația într-un mod în care nu a putut în trecut și astfel a creat spațiu de manevră în interiorul teritoriului rusesc.

„Asta schimbă cu adevărată natura războiului, cel puțin în acea zonă a liniei frontului”, a spus Mansoor.