În afara Franței, președintele Emmanuel Macron întruchipează omul de stat european lucid și sigur pe sine. În interiorul Franței, el este văzut din ce în ce mai mult ca o povară, notează POLITICO.

În urma deciziei bombă a lui Macron de a convoca alegeri anticipate după ce a pierdut în competiția pentru Parlamentul European, aliații președintelui francez se tem că acesta i-ar putea conduce la dezastru. 

„Nu veți vedea chipul lui Macron pe afișele mele de campanie, pot să vă spun asta”, a declarat un parlamentar care face parte din coaliția președintelui francez. „Palatul Élysée nu a înțeles cu adevărat starea de spirit «anti-președinte» din Franța”, a declarat un oficial din cadrul grupului parlamentar Renaissance al lui Macron, care, la fel ca și alții din acest reportaj, a beneficiat de anonimat pentru a discuta o chestiune sensibilă.  

Sondajele de opinie arată că francezii își văd președintele ca fiind disprețuitor și autoritar, și un paratrăsnet pentru sentimentele anti-elită care s-au învârtit în urma numeroaselor crize, precum revolta Vestelor Galbene și pandemia Covid, care au lovit Franța în ultimii ani. Reticența sa de a schimba cursul în fața protestelor de amploare privind reforma pensiilor de anul trecut a întărit opinia că este distant și că nu este la curent cu situația, în timp ce tonul său poate părea arogant și elitist. 

Duminică, această reacție s-a cristalizat la urnele de vot. Partidul Adunarea Națională (RN) de extremă dreapta a terminat pe primul loc în alegerile pentru Parlamentul European din Franța cu 31,4% din voturi - mai mult decât dublu față de cele 14,6% obținute de partidul lui Macron. Un sondaj realizat în ziua votului a arătat că aproape jumătate dintre votanți au avut un singur obiectiv: să-și „exprime nemulțumirea față de Emmanuel Macron și guvern”. 

Ca răspuns la această înfrângere, Macron a șocat Europa dizolvând parlamentul francez și convocând noi alegeri naționale pentru a prelua inițiativa și a reduce la tăcere extrema dreaptă. Votul amenință nu doar să bulverseze guvernul francez, ci și să arunce în aer politica europeană într-un moment critic, în condițiile în care războiul Rusiei din Ucraina a intrat în cel de-al treilea an. 

Dar Macron nu numai că nu este dorit în campania electorală pentru propriul său partid Renaissance, dar este văzut din ce în ce mai mult ca fiind imprevizibil, cu acuzații care se învârt în jurul ideii că președintele este deconectat de la realitate și își face iluzii cu privire la popularitatea sa.   

În timp ce Macron consideră că alegerile anticipate sunt singura modalitate de a întoarce valul de extremă-dreapta și de a aduna în spatele său alegătorii din toate taberele, teama din propria sa tabără este că s-ar putea întâmpla contrariul.  

„Dacă președintele se prezintă singur, este un risc uriaș”, a declarat Mathieu Gallard, analist de cercetare la Ipsos. „Ceea ce este sigur este că, dacă se implică, va mobiliza oamenii împotriva lui”.  

Primele sondaje arată că partidul lui Macron ar putea fi din nou bătut, în timp ce alegătorii se întorc la urne pentru alegerile parlamentare în două tururi, pe 30 iunie și 7 iulie. Apare o perspectivă reală conform căreia coaliția prezidențială ar putea fi chiar relegată la a fi a treia forță în politica franceză, în urma extremei drepte și, potențial, a stângii.  

Pentru mulți aliați și foști susținători, încrederea extraordinară în sine a lui Macron se transformă acum într-o negare a realității care îl face orb la antipatia pe care o generează, potrivit POLITICO. 

Decizia de a se întoarce la urne este „actul delirant al unui om care este doborât de înfrângere”, a declarat un fost membru al personalului de la Elysée. 

Tensiunile din cadrul coaliției care îl susține pe Macron sunt de așa natură încât nume grele îi cer președintelui francez să facă un pas înapoi. François Bayrou, un aliat cheie și unul dintre primii susținători ai lui Macron, a fost luni seara la Palatul Élysée pentru a transmite mesajul că Macron „nu trebuie să se implice prea mult în campanie”, potrivit unui deputat centrist. Bayrou a discutat chiar cu parlamentarii săi despre o necesară „de-Macronizare”, potrivit deputatului, care, la fel ca și alții citați aici, a obținut anonimatul pentru a vorbi sincer. 

„Cu cât vorbește mai mult, cu atât mai mult pierdem puncte [în sondaje]”, a declarat un consilier al unui deputat din partidul Renaissance al lui Macron.  

Aceasta este o schimbare fără precedent în dinamica partidului pentru Renaissance. Partidul președintelui francez, care a apărut odată cu el, a fost mult timp respins ca o simplă cameră de rezonanță pentru Macron, care nu ar exista fără el. 

Deși este un lucru obișnuit ca președinții francezi să își piardă din atractivitate, i s-a reproșat că a gestionat greșit o succesiune de crize, dintre care unele au fost provocate de propriul său guvern. Protestele de anul trecut privind pensiile, în care sute de mii de oameni au ieșit în stradă pentru a se opune creșterii vârstei de pensionare, nu au reușit să îl miște. Macron a ignorat efectiv acele voci, folosind o portiță constituțională pentru a adopta legea fără un vot în parlament. 

De asemenea, el este văzut în general ca un președinte pentru cei bogați, mai degrabă decât ca un om ales din rândul francezilor pentru a-i conduce. A fost bancher de investiții înainte de a intra în politică, iar unele dintre politicile sale privind reducerile de taxe au alimentat opinia că este preocupat în primul rând de a-i ajuta pe miliardarii din marile afaceri, cum ar fi Bernard Arnault, patronul LVMH, cea mai mare companie de bunuri de lux din lume și unul dintre cei mai bogați oameni de pe planetă. 

Există, de asemenea, o problemă cu stilul său de prezentare. Elocvența lui Macron nu lucrează uneori în favoarea sa, făcându-l adesea să pară didactic, profesor sau condescendent. 

În ciuda temerilor partidului său, Macron are propriile planuri pentru campania electorală rapidă. Miercuri, el este așteptat să țină un discurs important pentru a da tonul bătăliei sale cu extrema dreaptă. Potrivit mai multor instituții franceze, președintele intenționează să satureze mass-media cu trei apariții pe săptămână. 

Deși președinția nu este pusă în joc în alegeri, credibilitatea lui Macron este. Cu toate acestea, el a respins sugestiile că ar putea demisiona dacă partidul său se prăbușește într-o nouă înfrângere umilitoare. 

„Mă duc [în luptă] pentru a câștiga”, a declarat el luni pentru Figaro Magazine. 

Riscul este clar: președintele a fost puternic implicat în campania electorală europeană care tocmai s-a încheiat cu un rezultat dezastruos pentru partidul său. 

„Renașterea a obținut un scor catastrofal în ciuda implicării puternice a președintelui și a premierului său Gabriel Attal în campanie”, a declarat Gallard de la Ipsos. „Implicarea lor nu a fost suficientă pentru a mobiliza baza electorală, dar miza este mai mare de data aceasta, având în vedere plauzibilitatea formării unui guvern [al Adunării Naționale] pentru prima dată”, a spus el. 

Lui Macron i-a plăcut adesea să își asume riscuri pe parcursul carierei sale politice, fie că este vorba de confruntarea cu ostilitatea sau de anunțuri care nu au fost complet finalizate. Ascensiunea sa la putere, de la consilier umil la ministru al economiei și apoi la președinte, este o poveste de noroc și pariuri bine sincronizate. 

Dar Macron a suferit acum două înfrângeri electorale la rând - în alegerile parlamentare din 2022 și din nou duminică - și se confruntă acum cu o alta. 

„Emmanuel Macron și-a pierdut aura pe care o avea în 2017”, când a fost ales pentru prima dată, a declarat Gallard, „și putem vedea clar că se luptă să comunice unde conduce țara”, a continuat el. 

Președintele francez a intrat în alegerile europene pe fondul comemorării Zilei Z alături de ucraineanul Volodimir Zelenski și de președintele american Joe Biden. „Intoxicat de propria sa prezență” pe scena internațională, „dezamăgirea [rezultatelor] l-a lovit puternic”, a declarat același fost colaborator al Elysée. 

Macron și-a explicat propria decizie cu sfidare. „Franța are nevoie de o majoritate clară, în seninătate și armonie. A fi francez, în fond, înseamnă să alegi să scrii istoria, nu să te lași condus de ea", a declarat el în timp ce anunța că dizolvă Adunarea Națională. 

Ce se va întâmpla dacă va pierde? Adunarea Națională de extremă dreapta ar deveni pentru prima dată forța principală în parlamentul Franței. Coaliția prezidențială a lui Macron ar fi la egalitate cu blocul de stânga. Zeci de parlamentari ai săi și-ar putea pierde locurile.  

„Suntem aruncați sub autobuz”, a declarat un consilier de partid, „pentru o greșeală care îi aparține”.