Bătălia pentru controlul Donbasului a revenit în centrul atenţiei, odată cu retragerea trupelor ucrainene din provincia rusă de graniţă Kursk, un trofeu pe care preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a sperat în zadar să-l folosească drept monedă de schimb în viitoare negocieri de pace cu Rusia, care este însă departe de a-şi atinge obiectivele pe frontul din estul Ucrainei, în timp ce se vede pusă în faţa unei propuneri americano-ucrainene de armistiţiu care în final ar putea duce la încheierea războiului fără să fi realizat aceste obiective, relatează miercuri agenţia EFE, preluată de Agerpres.
Incursiunea ucraineană în provincia rusă Kursk, lansată pe 6 august 2024, a fost prima invazie a teritoriului rus după al Doilea Război Mondial şi singurul succes militar al Kievului în ultimele 18 luni de război, deşi armata ucraineană nu a reuşit să ajungă la centrala nucleară Kursk şi nici să forţeze Rusia să disloce suficient de multe trupe din Donbas pentru a opri înaintarea rusă în această zonă din estul Ucrainei.
Ocupând iniţial în Kursk un teritoriu de circa 1.300 de kilometri pătraţi, armata ucraineană a pierdut treptat zone din acest teritoriu în urma contraatacurilor ruseşti, pierderile accelerându-se în ultimele zile.
Conform hărţilor de front ale portalului ucrainean de analiză militară DeepState, trupele ruse au recucerit inclusiv cea mai mare parte a oraşului Sudja, o localitate mică, dar care era principala poziţie ocupată de armata ucraineană în Kursk. Deşi luptele continuă în această provincie rusă, însuşi preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a admis miercuri indirect că trupele sale sunt în retragere acolo, afirmând că se acţionează pentru salvarea vieţilor soldaţilor.
În acest timp, Rusia temporizează răspunsul faţă de propunerea unui armistiţiu de 30 zile convenită marţi de Ucraina şi SUA. Această propunere îl pune pe preşedintele rus Vladimir Putin într-o situaţie dificilă, cu toate că aduce perspectiva negocierii unui acord de pace în acest interval de 30 de zile, armistiţiu ce poate fi prelungit.
Pe de o parte, reluarea ajutorului militar american pentru Ucraina, acceptată de SUA concomitent cu această propunere de armistiţiu, ar oferi armatei ucrainene un răgaz de a-şi reface capacităţile diminuate. Pe de altă parte, deşi este aproape să-şi recupereze teritoriul pierdut în Kursk, Rusia este încă departe de a-şi atinge obiectivele ofensivei pe frontul din estul şi sud-estul Ucrainei, deşi a continuat să câştige teren acolo.
Dintre cele patru provincii ucrainene pe care Rusia le-a anexat pe hârtie, numai Lugansk se află sub controlul aproape complet al armatei ruse - fără să fi reuşit nici pe aceasta să o ocupe în totalitate -, în timp ce în celelalte trei, respectiv Doneţk, Zaporojie şi Herson, armata ucraineană controlează între o cincime şi o treime din teritoriu, probabil chiar mai mult în provincia sudică Herson, din a cărei parte de nord armata rusă s-a retras în noiembrie 2022 dincolo de fluviul Nipru în timp ce era ameninţată de o contraofensivă ucraineană majoră. Această contraofensivă a avut loc apoi în vara anului 2023 în celelalte trei provincii, dar s-a încheiat cu un eşec pentru armata ucraineană.
Ruşii au înregistrat câştiguri semnificative în sudul şi centrul Donbasului în 2024, dar anul acesta progresele teritoriale au fost destul de limitate. Obiectivul principal al ofensivei ruseşti, cucerirea oraşului Pokrovsk - ce număra 60.000 de locuitori înainte de război - şi a zăcămintelor sale de cărbune cocsificabil, nu a fost atins, în timp ce continuă luptele în apropiere.
Armata ucraineană a pierdut numeroase localităţi la sud şi la est de Pokrovsk, dar a reuşit totuşi să oprească pe acel sector de front înaintarea inamicului, a cărui tactică acum este de a încerca să înainteze ocolind oraşul.
Pe lângă natura strategică a conflictului, Donbasul are o clară componentă economică, întrucât deţine zăcăminte notabile de litiu, titan, uraniu şi, potrivit Kievului, 5% dintre cele mai valoroase pământuri rare din lume, importanţa acestora crescând în contextul proiectului de acord americano-ucrainean prin care preşedintele american Donald Trump va obţine pentru SUA un acces preferenţial la resursele generate de exploatarea mineralelor ucrainene.
Tot pe frontul de est, armata rusă a reuşit să ocupe avanpostul reprezentat de oraşul Toreţk, dar ucrainenii au contraatacat cu succes şi au dejucat planurile ruse de a înainta spre Kostiantinivka. Acest oraş este un important nod logistic şi care deschide calea spre Kramatorsk, principala redută ucraineană din întreaga regiune.
Deşi Ministerul rus al Apărării a revendicat miercuri ocuparea încă unui sat la 15 kilometri est de această redută, o problemă serioasă pentru armata rusă este faptul că ucrainenii încă reuşesc să-şi menţină poziţiile la Ceasov Iar, localitate la periferia oraşului Bahmut, cucerit în mai 2023 de trupele ruse după o bătălie lungă şi sângeroasă.
Trupele ruse au încercat de asemenea să avanseze dinspre nord, din regiunea Harkov, către Kramatorsk şi Sloviansk, unde s-a născut rebeliunea pro-rusă din 2014, dar nu au reuşit să treacă de liniile defensive ucrainene.