Natura umană presupune şi dorinţa de a fi plăcut, de a le arăta celorlalţi că avem succes. Când această dorinţă se transformă într-o nevoie, devenim simplu de manipulat pentru că, pur şi simplu, orice mişcare facem trebuie să fie validată de cei din jur. Unde este graniţa fină dintre cele două stări?

Ne interesează ce cred alții despre noi și uităm că, indiferent de cât de mult ne străduim, nu avem cum să mulțumim pe toată lumea. Cei mai mulți oameni vor o poziție în societate, un statut, pentru că așa este construit mediul social, cei care au o situație bună sunt tratați cu mai mult respect. Dorința de a fi considerați importanți ne macină, dar credem că recompensa este pe măsură și insistăm să ne conformăm. Dragoș Cîrneci, psiholog specialist în neuroștiințe: În cadrul creierului există multe rețele care generic se cheamă creier social. Nu că este un centru al creierului social, ci practic sunt în toate zonele creierului care se ocupă de social, de diverse aspecte ale socialului. Unele asemenea rețele sesizează discordanță între ce credem sau vrem noi și ce știm că cred sau vor alții de la noi. Și cu cât zona respectivă se aprinde mai puternic, se vede discordanță, generează stres și frică în noi. Și atunci vom încerca să ne raliem la convingerea colectivă, pentru că altfel ne e frică că vom fi respinși de grupul respectiv.

Fiecare dintre noi își construiește o imagine despre ceilalți și în funcție de ea dezvoltăm diferite relații. Cu cât imaginea cuiva este mai atrăgătoare pentru noi, cu atât tindem să ne aliniem și să ne creăm idoli. Din dorința de a fi remarcați de cei pe care îi placem, începem să facem tot mai mult ceea ce ni se cere și ușor-ușor, uităm să ne mai punem întrebări dacă un lucru este bun sau rău.

Alin Mituță, europarlamentar Reper: Conformismul este ceea ce ne face să fim o societate, cum spuneam, doar atunci când depășim zona asta de valori comune, să le zic, pentru că conformismul asta e, să credem într-un set de valori comune, și devenim o turmă și nu ne mai punem întrebări, nu mai gestionăm ceea ce vedem, pur și simplu credem, pentru că așa fac și ceilalți și atunci devine o problemă. Și da, aici politicienii sau mulți politicieni știu lucrul ăsta și se bazează pe faptul că grupuri întregi din societate merg către o anumită idee cu ochii închiși și nu își mai pun întrebări.