Forțele israeliene au intrat pe teritoriul Siriei pentru prima dată în jumătate de secol cu scopul de a preveni noile autorități – rebelii islamiști care l-au răsturnat de la putere pe Bashar al-Assad – să profite de capacitățile militare ale armatei siriene pentru a ataca Israelul. Incursiunea în Siria, care reprezintă a treia operațiune terestră a armatei israeliene din octombrie 2023, după Gaza și Liban, a venit într-un moment în care sirienii abia ce sărbătoreau sfârșitul a 13 ani de război civil.
Israelul a stârnit îngrijorări la nivel internațional în legătură cu incursiunea sa în Siria, pe care a justificat-o argumentând că acordul de retragere a trupelor din 1974 dintre cele două țări „s-a prăbușit” odată cu căderea regimului lui Assad.
Mișcările de trupe au fost acompaniate de o campanie masivă de bombardamente aeriene care au distrus sute de ținte militare de pe întreg teritoriul Siriei.
Tancurile și buldozerele au continuat și miercuri să se deplaseze înspre zona de graniță. Pe platoul stâncos din Golan, căderea dictatorului sirian Bashar al-Assad a stârnit emoții complicate și contradictorii și a creat o nouă realitate neașteptată, scrie The Guardian.
După mai bine de un an de război cu Hezbollah în Liban, timp în care rachetele lansate de militanți au căzut peste satele din Golan, tancurile și trupele israeliene sunt din nou în ofensivă. De această dată, însă, ele înaintează înspre est, în loc de nord, și pătrund tot mai adânc pe teritoriul Siriei.
Incursiunea îi neliniștește pe membrii comunității Druze, o minoritate etno-religioasă vorbitoare de limba arabă care trăiește în special în Siria, Liban, Israel și Iordan. Cei mai mulți dintre membrii grupului care trăiesc în Înălțimile Golan și care reprezintă cam jumătate din populația de 55.000 de oameni ai acestei regiuni se identifică drept sirieni – unii dintre ei îl susțineau chiar pe Assad – și au refuzat cetățenia israeliană, după anexarea unilaterală a zonei de către Israel în 1981.
„Nu sunt sigur cât de mult vor sta israelienii”, a spus Shehady Nasrallah, un inginer agronom de 57 de ani care trăiește în Majdal Shams, un sat locuit de druzi de pe teritoriul din Golan ocupat de Israel. Sora lui trăiește la Damasc – un vechi acord le permitea druzilor din această regiune să studieze, să se căsătorească în Siria și să traverseze granița.
„Luni de zile, poate ani. Nimeni nu știe. Ei vor să ocupe pozițiile înalte. L-au avut pe Assad la degetul mic, dar acum vor să păstreze liniștea la graniță cu forța”, a spus Nasrallah.
„Am văzut noaptea trecută la televizor toate armele pe care Israelul le distruge în Siria. Arma cu raza de acțiune cea mai mare care a fost menționată avea doar 50 de kilometri. Nu este ceva important din punct de vedere militar. Israelul arată că este puternic și controlează totul.”
Potrivit declarației oficiale din partea armatei israeliene, IDF a distrus, printre altele, 15 nave militare siriene în porturile Al Bayda și Latakia și zeci de rachete aer-aer cu o rază de acțiune de până la 190 de kilometri. A fost una dintre cele mai mari operațiuni din istoria forțelor aeriene ale Israelului, scrie El Pais.
Nasrallah a explicat relația complicată a druzilor cu regimul lui Assad. „Fiecare familie de aici are rude. Oamenilor le era teamă pentru rudele lor din Siria dacă i se împotriveau public lui Assad.”
Pentru locuitorii israelieni din Înălțimile Golan, weekendul a adus emoții diferite. Ei sunt îngrijorați de ce va însemna victoria milițiilor islamiste pentru siguranța lor, în special după experiența tragică a atacului grupării Hamas din 7 octombrie 2024 și incursiunea armatei israeliene în Fâșia Gaza.
Israelul a capturat Înălțimile Golan în 1967 și a anunțat anexarea unilaterală a regiunii în 1981. Cea mai mare parte a comunității internaționale nu recunoaște dreptul Israelului asupra teritoriului ocupat, cu toate că administrația Trump a recunoscut anexarea în 2019.
Regiunea Golan și zona tampon dintre Israel și Siria au o poziție geografică specială aflată la intersecția a patru țări – Siria, Israel, Liban și Iordan. Rămâne de văzut dacă nevoia de a securiza zona este justificată sau ea va servi unei agende mai extinse.
„Israelienii ne-au stricat bucuria plecării lui Assad”, a spus bătrânul Ibrahim Yarida din satul Shahda, în zona demilitarizată din Înălțimile Golan. „Toată Siria sărbătorește, mai puțin noi.”
Yawal Awuad (49 de ani) este de acord. „Nu ne-au dat nici măcar cinci ore să sărbătorim plecarea lui Assad. Am scăpat de o problemă și ne-am trezit cu alta. Acum ne este teamă că vor veni și aici.”