Benjamin Ferencz, ultimul din procurorii de la Nurnberg, a decedat la vârsta de 103 de ani, după o viaţă dedicată justiţiei internaţionale, a anunţat fiul său sâmbătă, informează duminică AFP și Agerpres.
Acesta a murit "liniştit, în somn","din cauze naturale", vineri seara, într-o rezidenţă cu asistenţă medicală pentru persoane în vârstă din Florida, a spus Donald Ferencz. "Dacă tatăl meu ar fi putut face o ultimă declaraţie, sunt sigur că ar fi spus: "lege, nu război", a adăugat acesta.
La doar 27 de ani, Benjamin Ferencz a condus acuzarea din partea Statelor Unite în timpul procesului grupării paramilitare Einsatzgruppen din 1947. Un număr de 22 de lideri ai acestor unităţi mobile de exterminare, care urmau avansului german în Europa de Est, au fost condamnaţi după dezvăluirea dimensiunii crimelor comise.
Pe baza arhivelor naziste, Ferencz a estimat la peste un milion de evrei - bărbaţi, femei şi copii - numărul victimelor acestui "Holocaust prin gloanţe".
Născut în Transilvania în 1920 din părinţi evrei, alături de care a plecat, la vârsta de 10 luni, în Statele Unite, Benjamin Ferencz a crescut în Manhattan şi a studiat dreptul la prestigioasa Universitate Harvard. Mobilizat în timpul celui de-al doilea război mondial, el a fost mai întâi trimis pe câmpul de luptă în Europa, după care a fost însărcinat cu strângerea de dovezi ale crimelor naziste.
Într-o carte publicată în 1988, el a explicat că a fost marcat pentru totdeauna de eliberarea lagărelor morţii."Nu voi putea uita niciodată priveliştea mortală a cuptoarelor din crematorii (..) şi a trupurilor scheletice, îngrămădite ca lemnele de foc", a scris el.
La întoarcerea în viaţa civilă, a fost recrutat pentru a lucra în echipa de procurori americani de la Nurnberg, oraş din Bavaria unde aliaţii au judecat, în timpul a 13 procese, crime naziste, punând bazele unui sistem internaţional de justiţie penală. A lucrat ulterior în Europa la programe destinate acordării de compensaţii victimele persecuţiei naziste.
Întors în Statele Unite, s-a dedicat practicii private a dreptului. Tulburat de războiul din Vietnam, s-a dezangajat treptat în anii 1970 pentru a scrie şi a milita în favoarea înfiinţării unei curţi penale internaţionale.
O prezenţă mai discret în ultimii ani, el a acordat în luna mai un interviu rar canalului CBS, în care a afirmat că preşedintele Vladimir Putin este "un criminal de război" şi că Rusia ar trebui judecată de justiţia internaţională pentru "agresiunea" comisă împotriva Ucrainei.
Conform paginii sale oficiale de web, după ce Ben a absolvit Facultatea de Drept de la Harvard în 1943, s-a alăturat unui batalion de artilerie antiaeriană care se pregătea pentru invazia Franței. În calitate de soldat sub comanda generalului Patton, a luptat în majoritatea campaniilor majore din Europa. Pe măsură ce au fost descoperite atrocitățile naziste, a fost transferat în cadrul unei ramuri a armatei, nou create, care se ocupa de crimele de război, pentru a aduna dovezi ale brutalității naziste și pentru a-i prinde pe criminali.
A doua zi după Crăciunul din 1945, Ferencz a fost lăsat la vatră cu onoruri din armata americană cu gradul de sergent de infanterie. S-a întors la New York și s-a pregătit să practice avocatura. La scurt timp după aceea, a fost recrutat pentru procesele pentru crime de război de la Nuremberg. Procesul Tribunalului Militar Internațional împotriva feldmareșalului german Herman Goering și a altor lideri naziști era deja în desfășurare sub conducerea procurorului american Robert M. Jackson, aflat în concediu de la Curtea Supremă a SUA. Statele Unite ale Americii au decis să urmărească penal o gamă largă de criminali naziști odată ce procesul împotriva lui Goering și a acoliților săi se va încheia.
Generalul Telford Taylor a fost desemnat ca șef al avocaților pentru 12 procese ulterioare. Ferencz a fost trimis cu aproximativ cincizeci de cercetători la Berlin pentru a cerceta birourile și arhivele naziste. În mâinile lor se aflau dovezi copleșitoare ale genocidului nazist comis de către medici, avocați, judecători, generali, industriași și alte persoane germane care au jucat roluri importante în organizarea sau săvârșirea brutalităților naziste. Fără milă sau remușcări, echipele de asasini SS au ucis fiecare bărbat, femeie și copil evreu pe care au putut pune mâna. Țiganii, funcționarii comuniști și intelectualii sovietici au avut aceeași soartă. S-a calculat că peste un milion de persoane au fost omorâte în mod deliberat de aceste „grupuri de acțiune” speciale sau Einsatzgruppen.
Ferencz a devenit procuror-șef pentru Statele Unite în cazul Einsatzgruppen, pe care Associated Press l-a numit „cel mai mare proces de crimă din istorie”. Douăzeci și doi de inculpați au fost acuzați de uciderea a peste un milion de persoane. Avea doar 27 de ani. A fost primul său caz.
Toți inculpații au fost condamnați. Treisprezece au fost condamnați la moarte. Verdictul a fost salutat ca fiind un mare succes al acuzării. Obiectivul principal al lui Ferencz fusese acela de a stabili un precedent juridic care să încurajeze o lume mai umană și mai sigură în viitor.
Potrivit lui Ferencz, „Nürnbergul m-a învățat că crearea unei lumi a toleranței și compasiunii va fi o sarcină lungă și dificilă. Și am învățat, de asemenea, că, dacă nu ne dedicăm dezvoltării unei legi mondiale eficiente, aceeași mentalitate crudă care a făcut posibil Holocaustul ar putea distruge într-o zi întreaga rasă umană”.
În 1970, când Statele Unite se scufundau tot mai adânc în mlaștina Vietnamului, era firesc ca mintea lui să se îndrepte spre necesitatea unei lumi pașnice. După o deliberare atentă, Ferencz a decis că se va retrage treptat din avocatură și se va dedica studiului și scrierii despre pacea mondială.
Cartea lui Ferencz, Definirea agresiunii internaționale – Căutarea păcii mondiale, a fost publicată în 1975. I se părea că nu prea avea sens să denunțe agresiunea, terorismul și alte crime împotriva umanității dacă aceste infracțiuni nu deveneau parte a unui cod penal internațional acceptat și pus în aplicare de un tribunal internațional. Ferencz a publicat o altă istorie documentară în două volume, O Curte Penală Internațională – un pas spre pacea mondială, care se dorea a fi un instrument pe care națiunile îl puteau folosi pentru a construi o structură pentru pace.
Pe când era încă la Harvard, Ferencz studiase jurisprudența cu profesorul Roscoe Pound, unul dintre cei mai învățați juriști din lume. Rezultatele cercetărilor sale au fost consemnate într-o altă carte în două volume,Punerea în aplicare a dreptului internațional – o cale spre pacea mondială, care a fost publicată în 1983. Pentru a răspândi informația la un public mai larg, a condensat esențialul gândirii sale într-o carte de buzunar mică și ieftină, Un ghid de bun simț pentru pacea mondială, titlu influențat de marele patriot Tom Paine, al cărui pamflet Common Sense a inspirat Revoluția Americană.
În 1988, Ferencz a scris Planethood împreună cu Ken Keyes, Jr. pentru a oferi pași practici pe care cetățeanul de rând să îi facă pentru a contribui la stabilirea dreptului internațional și pentru a îndemna la reforma ONU. Primind aprecieri critice din partea cititorilor săi, cu peste 450.000 de exemplare tipărite și servind ca o „Cheie pentru supraviețuire și prosperitate” ieftină și ușor de citit.
Odată cu venirea anilor ’90 și sfârșitul Războiului Rece, comunitatea internațională s-a dovedit în sfârșit pregătită să discute serios despre posibilitatea înființării unui tribunal penal internațional, iar Ferencz a rămas o voce a optimismului. Atunci când Statutul de la Roma a fost afirmat prin vot în 1998, Ferencz s-a adresat Conferinței afirmând că „o curte penală internațională – veriga lipsă în ordinea juridică mondială – este la îndemâna noastră”. De la Roma încoace, Ferencz a participat activ la sesiunile Comisiei pregătitoare pentru CPI, monitorizând și punând la dispoziție expertiza sa cu privire la eforturile actuale de definire a agresiunii. Ferencz a continuat să mobilizeze sprijin pentru CPI, să se confrunte cu experții din mass-media și să informeze o presă adesea dezinformată cu privire la CPI.