Iranul a desfășurat misiuni diplomatice secrete în Rusia pentru a-și consolida capacitățile militare și de apărare, în ciuda discuțiilor viitoare cu Occidentul menite să revigoreze un tratat nuclear, potrivit Times.

Ali Larijani, un consilier senior al liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a avut zboruri clandestine pentru a se întâlni cu înalți oficiali ruși,potrivit sursei citate, în cadrul unor eforturi de a obține asistență rusă pentru programul nuclear și capabilitățile de apărare aeriană ale Teheranului.

Larijani este fostul președinte al parlamentului din Iran, negociator nuclear și un om de încredere al regimului. Este un reprezentant al lui Khamenei extrem de apropiat de regim, cu reputația de a rezolva cele mai dificile sarcini. La sfârșitul anului trecut, el a fost trimis de mai multe ori la Damasc și Beirut în încercarea de a consolida „rezistența”, inclusiv după asasinarea de către israelieni a liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah. Zborurile sale secrete către Moscova marchează o consolidare a relațiilor iraniano-ruse și o influență reciprocă sporită.

Întărirea cooperării dintre Teheran și Moscova vine într-un moment critic pentru Iran, care a pierdut teren în Orientul Mijlociu și se confruntă cu dificultăți economice din ce în ce mai mari din cauza sancțiunilor occidentale.

Discuțiile reînnoite ale Iranului cu Europa cu privire la programul său nuclear sunt menite să readucă țara în sfera politică (următoarea rundă este programată luni la Geneva), dar dezvăluirile despre întâlnirile ascunse cu Rusia vor ridica îngrijorări cu privire la intențiile Teheranului.

Potrivit surselor de informații occidentale, Teheranul caută asistență suplimentară din partea Rusiei pe subiecte și expertiză nucleară, după decenii de cooperare care a inclus trimiterea către Iran de combustibil nuclear pentru un reactor nuclear cu apă ușoară de 1.000 de megawați.

„Pentru că își adâncesc relația strategică, iar Rusia este dependentă de Iran pentru rachete și drone, există îngrijorarea că Moscova este gata să treacă liniile roșii trasate anterior în programul nuclear iranian”, a declarat pentru The Times o sursă din serviciile de informații occidentale.

Potrivit lui William Alberque, fostul director al NATO pentru neproliferarea nucleară și membru al Centrului Henry L Stimson din Washington, Rusia obișnuia să facă parte din consensul care nu dorea ca Iranul să fie o putere nucleară. „Dar poate că Rusia a luat decizia, cam pe vremea când Iranul a început să le trimită mii de drone pentru a le folosi în Ucraina, că proliferarea nucleară nu este o problemă atât de mare”, a atras atenția Alberque. Deși Iranul nu are nevoie de ajutor pentru construirea unei bombe, „ar beneficia cu siguranță de pe urma cooperării clandestine cu Rusia”.

Chiar dacă vizitele au fost de scurtă durată, experții iranieni ar putea învăța din vizitarea instalațiilor rusești, a spus Alberque. „Ar putea zbura cu câțiva oameni de știință iranieni la Arzamas, Penza – oricare dintre instalațiile rusești de producție nucleară – și ar putea învăța multe în 24 de ore. Un weekend lung de lucru le-ar oferi iranienilor o mulțime de idei.”

Totuși, ar dura mai mult pentru a produce restul armei și a o amplasa într-o rachetă adecvată pentru desfășurare, cum ar fi o rachetă balistică. Estimările variază de la luni la aproximativ un an.

Iranul „ar putea învăța cum să construiască o bombă mai mică și mai complexă. Poate un dispozitiv nuclear care poate încăpea într-un obuz de artilerie”, a spus Alberque.

Iranul este interesat, de asemenea, de cea mai recentă versiune a avionului de luptă Suhoi Su-35, în timp ce încearcă să îmbunătățească capacitățile operaționale ale forțelor sale aeriene, au declarat surse de informații occidentale. Rapoartele sugerează că astfel de aeronave au fost deja achiziționate. De asemenea, Teheranul vrea să-și reinstaleze sistemele de apărare antiaeriană, care au fost distruse de Israel, în timpul ultimei runde de atacuri și contraatacuri de anul trecut. Sistemele de rachete de apărare aeriană S-300 au fost furnizate inițial de Rusia.

Iranul a cerut ajutor logistic, folosind prezența extinsă a Rusiei în regiune pentru a rearma miliția musulmană șiită Hezbollah, a cărei conducere și arsenal de arme au fost în mare parte eliminate de Israel în ultimele luni.

Rusia și Hezbollah s-au aliat cu regimul Assad din Siria împotriva opoziției rebele care acum a preluat puterea. S-au coordonat anterior pentru a păstra puterea lui Assad și a folosi rețelele financiare ilicite ale Hezbollah pentru a se sustrage sancțiunilor. Fotografiile publicate de armata israeliană în decembrie au arătat amploarea armamentului rus deținut inițial de armata siriană, care se află în posesia Hezbollah.

Moscova l-a primit pe Larijani, care a fost și ofițer militar pentru Corpul Gărzii Revoluționare Islamice, pentru a discuta despre livrarea de drone și rachete pentru utilizare în Ucraina, un comerț cu arme pe care Iranul îl neagă în mod constant, în ciuda dovezilor privind utilizarea pe scară largă a dronelor de fabricație iraniană în război.

Zborurile lui Larijani au fost efectuate în secret, deoarece ambele țări sunt unite în eforturile lor de a se sustrage de la alte alte sancțiuni.

Cu toate acestea, Teheranul urmărește și vizite deschise la Moscova, iar președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, urmează să călătorească în Rusia pe 17 ianuarie pentru a semna acorduri de cooperare, susținute de vizitele deschise ale oficialilor ruși la Teheran la sfârșitul anului trecut.

Iranul urmează să se întâlnească luni la Geneva cu oficiali din așa-numitul grup E3 - Marea Britanie, Germania și Franța, în cea de-a doua rundă de discuții pentru a atenua preocupările occidentale cu privire la accelerarea programului său nuclear. Primele discuții au avut loc în noiembrie.

Producția de uraniu îmbogățit cu o puritate de 90% este necesară pentru a face o armă atomică - deși orice material îmbogățit cu mai mult de 20% este considerat de nivel militar. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) spune că Iranul a îmbogățit uraniul la 60%.

În timpul primului său mandat, Trump s-a retras unilateral din acordul nuclear cu Iranul din 2015 cu șase mari puteri și a reimpus sancțiuni dure Republicii Islamice. Administrația sa viitoare va avea la dispoziție un timp scurt pentru a ajunge la un acord datorită unui mecanism „snapback” care expiră în octombrie, prin care Franța și Regatul Unit vor reimpune sancțiunile ONU asupra Iranului. Dacă sancțiunile sunt reintroduse, Iranul a amenințat că se va retrage din tratatul de neproliferare nucleară.

În acordul anterior din 2015, Iranul acceptase să limiteze îmbogățirea la 3,67%, într-o singură instalație. De asemenea, a fost de acord să permită inspectorilor acces neîngrădit la instalațiile sale nucleare și, eventual, la situri nedeclarate. Acest lucru a determinat SUA și multe țări din UE să deblocheze active iraniene în valoare de aproximativ 100 de miliarde de dolari și să permită Iranului să-și sporească exporturile de petrol.