Elicopterul care îl transporta pe preşedintele iranian Ebrahim Raisi s-a prăbuşit în apropiere de graniţa cu Azerbaidjanul. În acest moment, nu se cunoaşte starea de sănătate a ocupanţilor, relatează Le Figaro, care răspunde şi la întrebarea: „Cine asigură interimatul în cazul incapacităţii preşedintelui?”, informează news.ro.
Salvatorii nu au reuşit încă să ajungă la locul accidentului, din cauza condiţiilor meteo dificile. Vineri, preşedintele iranian s-a deplasat la graniţa cu Azerbaidjanul pentru a inaugura un baraj între cele două ţări şi s-a întâlnit cu omologul său azer.
Deocamdată nu au fost difuzate informaţii privind starea de sănătate a ocupanţilor elicopterului prezidenţial, în care se afla şi ministrul iranian de externe Hossein Amir Abdollahian, dar se pune deja problema continuităţii statului în cazul în care preşedintele Republicii nu-şi va putea exercita atribuţiile oficiale. Un oficial iranian a declarat pentru Reuters că „viaţa preşedintelui Republicii şi cea a ministrului de externe sunt în joc/pericol”.
Situaţia este prevăzută în mod expres la articolul 131 din Constituţia iraniană, care stipulează că „în caz de deces, revocare din funcţie, demisie, absenţă sau boală de peste două luni a preşedintelui Republicii, prim-vicepreşedintele republicii, sub rezerva acordului Liderului, preia atribuţiile şi responsabilităţile preşedintelui, iar un consiliu format din preşedintele Adunării, şeful sistemului judiciar şi prim-vicepreşedintele republicii este obligat să ia măsuri pentru a asigura alegerea unui nou preşedinte al republicii în termen de cel mult cincizeci de zile”.
În acest caz, din 2021, prim-vicepreşedintele Republicii Iran este Mohammad Mokhbér, fost director al unei bănci iraniene şi fost viceguvernator al provinciei Khuzestan din vestul ţării. El a fost numit în acelaşi an în care conservatorul Ebrahim Raisi a fost ales preşedinte al Republicii Iraniene. În caz de incapacitate a lui Raïsi, Mohammad Mokhbér ar urma să asigure interimatul pentru o perioadă de maximum cincizeci de zile.
De la Revoluţia islamică din 1979, Iranul este o teocraţie de un tip special, cu două capete, întrucât puterea supremă îi aparţine Liderului Revoluţiei, Ali Khamenei. El este ales de o Adunare a experţilor formată din 86 de clerici, care sunt la rândul lor aleşi prin vot universal direct. De la revizuirea constituţională din 1989 şi de la eliminarea funcţiei de prim-ministru, preşedintele Republicii este şeful puterii executive, în calitate de şef al guvernului. Acesta este ales prin sufragiu universal direct, în cadrul unor alegeri în două tururi, pentru un mandat de patru ani.