Chef Petrișor Tănase, invitat la emisiunea „În Fața Ta” de la Digi 24, a povestit cum în anii ’80 ofițeri ai Securității erau responsabili de supravegherea în restaurante din București. El spune că astfel un ospătar era obligat să servească mâncare, cafea sau alte băuturi în cești și farfurii speciale ce aveau tehnică audio de supraveghere.

„Corect este să mănânci puțin și bun, să bei un pahar cu vin, nu o sticlă. Pe vremea aceea (în anii '80), lumea, când ieșea la restaurant, nu pleca de la muncă în blugi sau mai știu eu cum. Oamenii se duceau acasă, făceau un duș, se parfumau, se îmbrăcau și veneau la restaurant. Ieșirea la restaurant era un eveniment plăcut.

Se știe clar că și în acea perioadă scriitorii, ziariștii erau prezenți la braserie, unde își consumau cafeaua, unde mâncau poate un dulce sau o gustare și se delectau privind strada. Oamenii știau să trăiască, exista acel moment de care ei se bucurau”.

El spune că la Restaurantul Berlin din București era și „un securist” care supraveghea străinii care vizitau România.

„Desigur, și erau și scumiere, și farfurii în care trebuia să pui mâncarea, să fie duse la masă corect. Sigur, scrumiere, farfurii, ceștile de cafea aveau microfoane, nu toate, unele speciale.

Fiecare unitate în acea perioadă, mă refer la restaurante, avea însemnele sale. Restaurantul Berlin avea însemnele pe farfurie și pe ceștile de cafea, dar toate restaurantele aveau așa ceva, iar Securitatea din acea perioadă avea și ceștile și farfuriile respective și venea securistul și spunea: «Pune farfuria asta, dar trimite un ospătar pe care îl știi», pentru că fiecare ospătar are raionul său. Și spuneai: «Du la masa 43 de mâncare și-mi aduci mie farfuria după ce a terminat»”.

Acesta a mărturisit că securistul i-a spus să trimită în unele ocazii o scrumieră sau o farfurie ce avea microfon atașat inclusiv la masa la care stăteau români, legea obligându-l în acest sens.

„Și la Hotelul București se întâmpla asta. Securistul dădea din geantă farfuriile sau ceașca de cafea, trebuia să ai tot, pentru că nu știai ce comandă respectivul client. Numai paharele nu aveau microfon.

Legea te obliga în acea perioadă să faci aceste lucruri, pentru că era partea de naționalism și tu erai român și trebuia să faci acest lucru. Nu puteai să refuzi, să spui domnule, eu nu duc scrumiera. Toți cei care lucram în sistemul de servire, în hotelărie, peste tot și în hoteluri se puneau microfoane”, spune Tănase.

El povestește că, potrivit bucătarului familiei Ceaușescu, Adam Vasile, dictatorul Nicolae Ceașuescu era diabetic.

„L-am avut șef de unitate pe Adam Vasile, care a fost bucătarul familiei Ceaușescu. El (N. Ceaușescu, n. red) era diabetic (...) Mâncau foarte multe legume, în general mâncau sufleuri de legume, dar fără făină, pe bază de albuș de ou, multe sufleuri. Carnea era cu gramaj și poate de două-trei ori pe săptămână. Ei nu ieșeau la restaurant, nu, niciodată. Nicușor ieșea la restaurant, dar venea și Zoe, venea și cu soțul ei”, a mai spus bucătarul.

De asemenea, despre Elena Ceaușescu el spune că „vopsea ouă de Paște, dar nu erau credincioși sau evlavioși”.