Găuri găsite în mod misterios tăiate în gardurile unei bazei a armatei, un presupus complot pentru asasinarea principalului producător de arme din Germania, interceptări de comunicațiiale forțelor aeriene militare. Acestea nu sunt povești preluate dintr-un roman de spionaj din anii 1960, ci evenimente din viața reală din Germania, de anul acesta, scrie BBC.

Nu toate aceste evenimente pot fi puse clar pe seama Moscovei, dar Germania este în alertă sporită pentru posibile acte de sabotaj rusești, pe fondul sprijinului militar continuu al Berlinului pentru Kiev.

Pe măsură ce războiul între Rusia și Ucraina escaladează, există temeri că Europa a alunecat într-un nou Război Rece.

„Când ne gândim la Războiul Rece, avem tendința să ne gândim la anii 1970, moment în care regulile jocului au devenit stabilite și acceptate”, spune Mark Galeotti, membru senior la Royal United Services Institute (Rusi) și directorul Mayak Intelligence.

„Într-un fel, suntem la începutul Războiului Rece – anii cincizeci și șaizeci, deci o perioadă mult mai crudă”, a concluzionat acesta.

Cea mai mare bombă a fost lansată chiar luna trecută, când CNN a raportat că oficialii americani au informat Berlinul despre un presupus complot rusesc de a-l ucide pe directorul executiv al celei mai mari companii de arme din Germania, Rheinmetall.

Kremlinul a negat raportul, dar ministrul german de Externe, Annalena Baerbock, care apare ca o figură mai dură față de cancelarul mai ezitant Olaf Scholz, a acuzat Rusia că „a poartă un război hibrid de agresiune”.

Dacă un complot de a-l ucide pe CEO-ul Rheinmetall, Armin Papperger, ar fi avut succes, ar fi trimis unde de șoc în Occident.

O gafă de securitate, petrecută la scurt timp, le-a permis spionilor să asculte o conversație extrem de sensibilă între înalți oficiali ai forțelor aeriene germane, difuzată ulterior de televiziunea rusă.

A fost un moment de jenă acută pentru Berlin, dat fiind că un general de brigadă din forțele aeriene militare părea chiar să le permită spionilor să asculte apelul, prin faptul că a folosit o linie nesigură.

Incidentul, oricât de izolat, a alimentat acuzații că Germania a fost mult timp o „veriga slabă” în cadrul contrainformațiilor europene, din cauza unui sistem fragmentat, federalizat, care este susținut de un accent puternic pe confidențialitatea persoanelor.

Săptămâni mai târziu, doi cetățeni germano-ruși au fost arestați sub suspiciunea că plănuiau să saboteze bazele militare americane din Bavaria. Annalena Baerbock l-a chemat pe ambasadorul Rusiei să se plângă și a avertizat: „Nu vom permite lui Putin să-și aducă teroarea în Germania”.

Abia săptămâna trecută, au fost găsite găuri tăiate în gardurile din jurul instalațiilor de apă care alimentează două baze militare din Renania de Nord-Westfalia, cu îngrijorarea că cineva a căutat să contamineze proviziile.

Baza forțelor aeriene germane de la Koln-Wahn a fost închisă timp de câteva ore din cauza „valorilor anormale ale apei”.

Germania nu este singura țară europeană care este vizată de acte aparente de sabotaj, dar are o mulțime de baze militare americane care au fost înființate în urma celui de-al Doilea Război Mondial.

Mark Galeotti crede că Moscova vede Germania ca pe o putere mare, dar „slăbită”, ceea ce o face punctul de presiune ideal.

După măsura oricui, cel mai mare act de sabotaj cunoscut care a afectat Germania în ultimii ani a fost atunci când gazoductele Nord Stream, care treceau sub Marea Baltică din Rusia, au fost aruncate în aer în 2022.

De atunci, speculațiile cu privire la cine a ordonat atacul au fost răspândite, dar într-o evoluție dramatică, Germania a emis acum un mandat de arestare pentru un instructor de scufundări ucrainean.

Săptămâna trecută, Wall Street Journal a raportat că operațiunea a fost finanțată privat, dar supravegheată din Ucraina. Kievul a respins raportul ca o prostie și, deși a existat întotdeauna scepticismul că președintele Putin va ordona distrugerea propriei conducte, aceasta arată că lumea tulbure a spionajului poate fi plină de întorsături și răsturnări de situație

Fiecare incident de sabotaj aparent nu poate fi, sub nicio formă, atribuit imediat și sigur Rusiei.

În Franța, activiștii de extremă stângă, nu agenții ruși, au fost acuzați că au vizat rețeaua feroviară de mare viteză a țării în ajunul Jocurilor Olimpice.

Dar și Germania a avut propria istoria atacurilor militante de extremă stângă.

Faptul că figurile ucrainene sunt acum în centrul atenției pentru exploziile Nord Stream a alimentat noi critici cu privire la sprijinul guvernului pentru Kiev.

Co-liderul de extremă dreaptă Alternative for Deutschland, Alice Weidel, a cerut ca „plățile de ajutor” către Kiev să fie oprite și daunele aduse Nord Stream „facturate” Ucrainei.

AfD se bucură de mult de sprijin în fostul Est comunist, unde dincolo de Berlin este mai probabil să se găsească afecțiune persistentă pentru Rusia și nemulțumire față de principalele partide care, de la reunificare, au dominat politica națională.

Așadar, pe măsură ce comparațiile cu Războiul Rece plutesc asupra securității europene, politica s-a reînnoit și în Germania într-un mod dur și neașteptat. În încercarea de a consolida securitatea, guvernul german lucrează la o nouă lege menită să sporească reziliența infrastructurii critice.

Ministrul german de interne Nancy Faeser spune că trebuie să existe „măsuri de protecție maxime în toate zonele”.

Operatorii din sectoare critice, cum ar fi energia, transportul și apa vor trebui să respecte standardele minime de securitate, în conformitate cu o nouă lege federală, prima de acest gen din Germania, dar încă nu a obținut aprobarea finală, în ciuda tensiunilor crescute din jurul războiului.

Când a început invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, cancelarul Sholz a promis o „Zeitenwende”, sau un punct de cotitură în politica națională de apărare și securitate.

Dar susținătorii și criticii guvernului recunosc deopotrivă că inversarea anilor de subinvestiții în apărare va necesita timp, la fel ca și ajustarea unei mentalități atât de influențate de trecutul întunecat al Germaniei.

Având în vedere evoluțiile recente, există un semn de întrebare cu privire la cât timp are la dispioziție Berlinul.

Mark Galeotti spune că nu este doar despre reconstruirea apărării, ci și pentru îmbunătățirea securității cibernetice și îmbunătățirea contrainformațiilor: „Planificarea securității nu are loc peste săptămâni sau luni, ci ani.”