Sângeroasa revoltă a rebelilor maoiști, care luptă de mai multe decenii contra guvernului Indiei, ar putea fi aproape de sfârșit. În urma unei operațiuni majore, liderul insurgenților a fost ucis, incidentul fiind un semn clar că ultima lor linie de apărare a fost străpunsă. Ministrul de interne al Indiei a numit-o „cea mai puternică lovitură” dată rebelilor în ultimele trei decenii, relatează BBC.
Moartea celui mai căutat maoist din India, Nambala Keshava Rao, cunoscut sub numele de Basavaraju, reprezintă mai mult decât o victorie tactică pentru guvernul de la New Delhi.
Grupul maoiștilor, numit și „naxali” după revolta din 1967 din satul Naxalbari din Bengalul de Vest, s-a regrupat de-a lungul anilor pentru a forma un „coridor roșu” prin centrul și estul Indiei. Fostul premier indian Manmohan Singh a descris insurgența drept „cea mai mare amenințare de securitate internă”.
În urma luptelor dintre rebelii maoiști și forțele de securitate din India au murit aproape 12.000 de oameni în ultimii 25 de ani, potrivit South Asian Terrorism Portal. Rebelii spun că luptă pentru drepturile triburilor indigene și pentru comunitățile sărace din provincie și acuză guvernul de nepăsare și deposedare de terenuri.
Mișcarea maoistă, cunoscută oficial drept Extremismul de Stânga (LWE), a apărut în 2004 prin fuziunea grupurilor marxist-leniniste în Partidul Comunist din India (CPI), care își are originile în revolta țăranilor din 1946 din statul indian Telangana.
Guvernul prim-ministrului indian Narendra Modi a promis că va pune capăt maoismului în India până în martie 2026. Ar putea fi acesta sfârșitul sângeroasei rebeliuni sau doar o nouă pauză într-un conflict care se va reaprinde mai târziu?
Jurnalistul și cercetătorul N. Venugopal crede că mișcările marxist-leniniste nu vor muri chiar dacă liderii actuali au fost eliminați – la fel cum s-a întâmplat și în anii '70.
MA Ganapathy, unul dintre cei mai importanți oficiali ai ministerului de interne care a condus operațiunile anti-maoiste, este de altă părere.
„La baza ei, mișcarea maoistă era o luptă ideologică – dar acea ideologie și-a pierdut din popularitate, în special în rândul generației tinere. Tinerii educați nu mai sunt interesați. Cu Basavaraju eliminat, moralul este scăzut. Ei sunt pe punctul de a ceda”, a spus Ganapathy.
Colapsul mișcării maoiste în regiunea Chhattisgarh, o fortăreață a insurgenților, arată clar că grupul să află în declin.
În afară de operațiunile militare mult mai eficiente, Ganapathy a spus că accesul la telefoane mobile, rețele sociale, drumuri și conectivitate i-a făcut pe oameni mult mai puțin dornici să susțină o mișcare armată de gherilă. „Fără sprijinul maselor, nicio insurgență nu poate supraviețui”, a mai spus oficialul indian.
Un fost simpatizant al maoiștilor a identificat și alte probleme legate de viziunea revoluționară învechită care stă la baza mișcării. Grupul a format „zone eliberate” greu accesibile de unde să poată lupta contra statului printr-un „război popular prelungit”.
„Aceste zone funcționează doar până când statul ripostează. Apoi zonele se prăbușesc și mii de oameni mor. Este vremea să ne întrebăm: poate o revoluție să fie condusă din teritorii izolate din junglă în India de azi?”
Strategia maoiștilor a rămas la fel ca cea din 2007: să creeze „zone eliberate” și „să încercuiască orașele pornind din provincie”. „Asta nu mai funcționează”, a mai spus fostul simpatizant al grupării.
Maoiștii sunt susținuți în regiunile Andhra Pradesh și Telangana de mai multe partide politice, care, împreună cu parlamentul local, au cerut un armistițiu. Efortul a fost interpretat ca fiind o inițiativă pentru protejarea liderilor și membrilor importanți ai grupului care au mai rămas în viață.
Jurnalistul Venugopal crede că mișcarea de rezistență nu va muri chiar dacă liderii maoiști sunt eliminați. „Liderii pot să cadă, dar furia rămâne. Oriunde există nedreptate, vor exista mișcări. S-ar putea să nu le mai numim maoiste, dar ele vor fi acolo.”